Mare vânzoleală cu Nobelul pentru literatură, mulţi pricepuţi, dar şi mai mulţi pareristi, că doar e sport naţional. Venin cât încape, că "nu merita dom'le drogatu' ăla să pună mâna pe premiu, că ce-a făcut el, a dat din zongoră, a pus botu' la muzicuţă şi-a cântat neșhte alea de nu le-nţelege lumea".
Acum, sincer, eu la literatură mă pricep doar din poziţia ăluia care citeşte, de-aia nu mă bag în discuţie ca Gică Priceputu', habar n-am dacă Dylan e mai scriitor decât Cărtărescu, da' nu înţeleg de unde atâta înverşunare?
Sau poate că înţeleg şi nu prea-mi place ce înţeleg. Înţeleg că unii încerca să românizeze Comitetul Nobel şi să spună că "ştim noi, s-a dat pe pile, că dacă nu era ăla american, nu-l băga nimeni în seamă".
Probabil aceiaşi care s-au apucat să saboteze nota de pe IMBD a filmului "Două Lozuri", probabil aceiaşi care scuipă şi umplu de noroi tot ce nu le e lor călduţ şi moale.
Eu mă gândesc, cu mintea mea puţină, că dacă oamenii aia au spus că Dylan merită, or fi ştiind ei ceva şi nu-i deranjează absolut deloc bâzâitul muştelor din România, pentru că ştiu foarte bine că unde sunt multe muşte şi mirosul e mai greu de suportat.
Sigur, mă refer doar la faliţii noştri, că fiecare ţară are propriul împărat al muştelor.
Dar mi-e clar că unii ar trebui să înveţe să folosească hârtia igienică şi pentru a se şterge la gură.
