Un doctor psihiatru ne anunţă că la români în această perioadă a anului se resimte boala cumpărăturilor. Descoperită în SUA, această boală s-a transmis din popor în popor şi uite aşa a ajuns la noi. Cum se manifestă? Se vor fi întrebat cei mai muţi dintre dumneavoastră. Se manifestă, cică, prin dorinţa de a cumpăra. Intrăm, nu intră, în vreun magazin, suntem obsedaţi să cumpărăm. Cumplita boală ne lovi poporul! Boală boierească, nu altceva! Cred că o boală la fel de răspândită în aceastăţarăeste înghiţitul în sec, privitul în gol, strânsul curelei. Un popor care până mai ieri era bolnav de sindromul “nu ne vindemţara” se vede astăzi atins de microbul cumpărăturilor. Mi-e greu, foarte greu să vă explic, oameni buni, că sunteţi bolnavi, că vreţi să cumpăraţi şi punga nu vă lasă. Ce înseamnă asta? Că suntem bolnavi de două ori, o să ne spună doctorul. O dată că vrem şi a doua oară pentru că nu avem cu ce. Tratamentul recomandat în cazul în care nu avem bani, spune tot doctorul, constă în distragerea atenţiei de la ideea obsedantă de a cumpăra. Cum. Trebuie să ne facem planuri de viitor, să vedem un film sau o piesă de teatru, să muncim tot timpul. Mă întreb, domnule doctor, cum pot scăpa de boala cumpărăturilor cei 60.000 de noi şomeri. De fapt, nu dunmeavoastră trebuie să răspundeţi la această întrebare. Dumneavoastră, domnule doctor în nici un caz nu recomandaţi plimbările “deoarece este posibil să vedem ceva ce am vrea să cumpărăm, fapt care ne-ar produce mai mult rău decât bine”, am încheiat citatul.
Numai România putea să fie gazda unui paradox de felul ăsta: oţarăsuferind de sărăcie se îmbolnăveşte de… “boala cumpărăturilor”.
MARIUS TUCĂ
