Tată săptămăna care abia s-a încheiat am avut impresia că trăiesc într-o altăţară. Într-oţarăa coşmarului. Nu trebuia să mă ciupesc pentru a-mi da seama că tot ceea ce se întâmplă în jurul meu ste adevărat. Trăiam un coşmar real şi încercam din toate puterile să ies din el sau să fac ceva să se termine cât mai repede. Ştiam că sunt în România. Însă aerul respirat era străin, aveam încontinuu senzaţia căţarafusese mutată undeva în timp, într-o altă lume, într-un coşmar. Dintr-o dată un popor întreg fusese mutat din matca lui într-una a nimănui. Când tot coşmarul s-a terminat am avut dintr-o dată sentimentul că m-am întors acasă de departe, tare de departe. Nu m-a aşteptat nimeni în gară sau la aeroport pentru că fuseserăm cu toţii plecaţi. Îmi venea să-mi spun “Bine-ai venit acasă, bine te-ai întors!” Nu mai conta că nu mă condusese nimeni la plecare, numai conta că nu mă aştepta nimeni la soisre. Şi dacă a luat sfârşit coşmarul,ţaraa rămas aşa cum fusese în el. Cumva pusă la pământ aşteptând ca să vină cineva să-i dea o mână de ajutor şi să o ridice.
Oricum, bine că s-a sfârşit coşmarul şi că ea, ţara, s-a întors acasă. Bine-ai venit acasă România!
MARIUS TUCĂ
