Un consilier local din Berevoiești a comentat că era și normal ca unii dintre copiii sechestrați să fie legați cu lanțuri, întrucît avea handicap mintal și o lua la sănătoasa dacă-l ținea liber.
Păi eu propun să-l țină legat cu lanțul și pe consilierul ăla care a spus asta, întrucît e evident că și el are întîrzieri de dezvoltare mintală.
Mai lipsea să mai spună că era și normal să-i țină pe sărmanii oamenii legați și era și normal să-i oblige să facă munci grele și era și normal să-i oblige să cerșească, întrucît au nevoie de protectori.
Sau ceva de genul ăsta. Nu credeți?
Eu propun să-i dăm și domnului consilier mîncare aruncată așa, în sictir, pe jos, să-l ținem în condiții inumane, să-l batem și să-l legăm cu lanțul, întrucît e clar că omul are un retard mintal.
Și mai propun, de asemenea, îmbunătățirea imediată a condițiilor din penitenciare, dacă nu azi, măcar mîine.
Să se pună aparate de aer condiționat, să se facă dezinsecții, să se aducă cearșafuri de lux, cu model sau fără, după cum dorește fiecare deținut în parte, nu de alta, dar se pregătesc ăștia din Berevoiești să intre la zdup, astfel că trebuie să se bucure de condiții, nu-i așa, decente, de viață.
Mi-e greu să cred că ăștia sînt oameni.
Probabil c-au avut o copilărie foarte tristă, probabil c-au fost foarte năpăstuiți de soartă.
La fel ca ăia cărora le place să chinuiască animale.
Deși, odată ajunși la maturitate, aceste... entități ar trebui să-și găsească odihna în lucruri opuse celor care li s-au întîmplat lor.
Ai fost abuzat în copilărie? Acum nu mai abuzezi și tu, că știi cum e și nu e bine deloc și nu vrei ca și altul să mai treacă prin ce ai trecut tu.
În loc, devii și mai rău, și mai animal. Te animalicești.
Sînt reacții bizare, ar spune unii dintre noi, care depind și de gradul de educație. (Deși educația nu e un imperativ pentru bunătate!)
Un om rău e un om handicapat.
Are un retard emoțional, care-i afectează judecata și, prin urmare, faptele.
Un tip căruia-i place să-și exercite puterea asupra unui mai slab decît el are cu siguranță multe motoare defecte în inimă și-n creier.
Cu toate astea, cînd văd atîta răutate, nu pot să fiu obiectivă.
Deși ar trebui să-mi fie milă chiar și de ei, simt, în loc, revoltă și bucurie că, în sfîrșit, lucrurile s-au întors și împotriva lor.
Nu e ok să simți așa pentru un handicapat emoțional.
Odată, am făcut un interviu cu un băiat care tocmai plecase din orfelinat. Plîngea cum povestea cum era bătut în fiecare seară de ăia mai mari decît el, cum îl puneau să sară astfel încît să dea cu capul de un tavan mai jos sau cum îl scoteau iarna afară, dezbrăcat și-l țineau așa, ca să se uite la el cum tremură.
Plîngeam și eu odată cu el.
Deși foarte emoționantă povestea lui, am aflat ulterior că omul s-a specializat în a specula emoțional oameni slabi de înger ca mine, bunăoară, ca să facă și el un ban.
Și nu oricît, ci mii de euro, să ne-nțelegem.
Omul nostru nu specula emoțional oameni cu venituri mediocre, ci oameni bogați, de care se lipeau și-i făceau la sentiment.
