Până se hotărăşte dl prim-ministru Nicolae Văcăroiu să scrie editorialul, am s-o fac eu în locul domniei sale. Aşadar, să începem: „Fraţi români, din capul locului pe care-l ocup vreau să vă spun că eu premierul României, n-am vut să se scumpească nimic. Firesc, o să vă(mă) întrebaţi cine a vrut? Hai să vă spun cum s-a întâmplat. Stăteam eu aşa şi mă jucam cu preţurile mici prin ţărână. Din când în când mă mai uitam în ziare, doar-doar oi vedea creşterea nivelului de trai. Dar ea nu se vedea deloc, că am auzit că umblă ca proasta prin ţările vecine. Atunci, ce mi-am zis? Pun pariu pe un litru de benzină că nu ştiţi! Mi-am zis pe dinafară cu voce tare primul vers din imnul ţării, ăla cu, însă afară era o linişte de se auzea cum creşte inflaţia la poluri, mi-am zis în acele momente grele şi foarte grele pentru poporul român, popor pentru care am toată stima şi mândria, dar asta nu înseamnă că eu am băgat mare la preţuri. Şi cum stăteam eu aşa, ca să continui ce am început, întins pe pajiştea albastră a economiei româneşti, cu o mână sub cap, se auzea cântând un greiere, care, iertaţi-mă din cauza oboselii, mă adormi. Şi eu când dorm, contrar cursului leu-dolar, uneori mai şi visez. Se făcea că stăteam la Palatul Victoria de vorbă, la aceeaşi masă, cu pâinea, benzina, telefonul, kilowatul şi gigacaloria. Îmi luase cuvântul de la gură pâinea, o franzelă uscată care dădea din colţ în colţ.
MARIUS TUCĂ
