Cică trei milioane de români beau de sting. Care or fi aştia, numai nevestele lor ştiu. Şi dacă n-au neveste, ştie Dumnezeu. Cică un alt milion de români beau că nu pot altfel. Eu cred că beau atât de mulţi români dintr-un motiv cât se poate de simplu. Ştiu că în acest moment dumneavoastră vă gândiţi că cele trei milioane de români care beau de sting fac acest lucru din cauză că noi vom intra în NATO sau în Uniunea Europeană. Sigur, mai sunt unii care beau de vreo cincizeci de ani pe motiv că n-au venit americanii, dar ăştia s-au împuţinat şi nu intră în nici una din categoriile sus menţionate. Românul mai bea şi de bucurie, aşa că haideţi să vedem care ar fi bucuriile noastre din ultimii şapte ani. Aia nu, cealaltă nu, nici aia, spuneţi-mi fraţilor repede o bcurie, faceţi-mi o bucurie, că altfel „m-apuc” de băutură. O bucurie, o bucurie… A, da! Am găsit: realegerea lui Bill Clinton ca preşedinte al Americii. Dar pentru bucuria asta, mai mult de o cinzeacă de ţuică nu merită să bei. Dar spuneţi-mi oameni buni o bucurie, că altfel întrerup articolul din lipsă de bucurii. Da, m-am convins: singura mea bucuriepe care am avut-o a fost dată de retragerea forţată dintre cei vii a lui Nicolae Ceauşescu. Partea mai proastă a fost că atunci cănd a avut loc evenimentul nu se mai găsea nici apă de gură. Ia mai toarnă un păhărel, ca să fac praf articolul ăsta, că nici nu mai ştiu de unde am plecat, darămite unde am vrut să ajung. Hîc! Hîc! Ia mai toarnă un păhărel… A! gata. Acum ştiu: în România, există trei milioane de români care beau de sting pentru că oamenii acestei ţări au foarte multe murături. Cât despre zeama de varză, nici albia Dunării nu poate ţine atâta. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
