Nu ştiu ce a fost mai întâi. Cornul? Sau laptele? De fapt, ce importanţă mai are asta când deja bulgărele de zăpadă, bine rostogolit de presă, dar şi de autorităţi, s-a transformat într-o isterie naţională. Te apuci să citeşti ziarul, dai de “cornu' şi laptele”. Deschizi radioul, din difuzoare începe să curgă laptele şi tot de acolo începe să te împungă cornul. Dai drumul la televizor, pe micul ecran, în lumina reflectoarelor, este prezentat spectacolul de lactate, sunet şI panificaţie: “cornul şi laptele” .
La colţul trăzii, bineîneţeles că nu se poate discuta decât despre operaţiunea nebună-nebună “Cornul şi laptele”. Privind toată ceastă nebunie, trăieşti cu impresia că toată România stă sub semnul “cornului şi al laptelui” şi că nu se mai întâmplă nimic altceva. Că toate problemele grave pe care le aveau au dispărut ca prin minune, că suntem gata să intrăm în Uniunea Europeană şi NATO, dar mai rămâne o singură piedică în calea integrării: “cornu' şi laptele”.
Şiprobabil că acesta o să mai fie capul de afiş al României încă o zi-două, după care posibila noastră ocupaţie va fi războiul din Irak. Subiect de altfel previzibil şi, să recunoaştem, mult mai anost decât “cornul şI laptele”. Pun pariu că în câteva zile n-o să mai fie nimeni interesat de cornul şI laptele elevilor. Asta dacă nu cumva o să se găsească vreunul care să propună spre dezbaterea întregului popor, o dezbatere naţională aşadar, subiectul “batonul şi marmelada”.
