Sunt câţiva politicieni crescuţi pe malurile Dâmboviţei, între “Casa Poporului” şi fostul “Comitet Central”, care cred că România este un obiect pe baza căruia se pot negocia poziţii şI posturi. Stau cu coada pe sus şi latră. Vezi Doamne, ei sunt acum în opoziţie sau la putere şi asta contează cel mai mult. Interesele lor pleacă de la a fi sau a nu fi la putere, de la a fi sau a nu fi în opoziţie. Legătura lor cu ţara – ce-o fi aia? - e una specială: începe şi se tremină cu Ziua Naţională a României. Eventual îşi mai aduc aminte de patrie în alte vreo două-trei ocazii, când le pică lor bine să amintească de interesul naţional. Şi cu interesul naţional se întâmplă acelaşi lucru: e scos pe tarabă sau pus pe piept o dată pe anotimp. Şi atunci, în ziua aia, o fac la nesfărşit, banalizând o chestiune dacă nu sacră, cel puţin fundamentală, transformând “interesul naţional” într-o expresie comună. Ei cred, aşa au învăţat la lecţia de incultură politică predată de tot felul de analfabeţi şi rataţi, că interesul naţional apare doar când Româia se îmbracă în ţinută de gală. Interesul naţional ar trebui să fie orizontul vostru de fiecare zi, nu doar când vedeţi îndreptate spre voi camerele de luat vederi. Va trece şi turul doi al alegerilor prezidenţiale şi să vezi după aia cum bărbătuşii noştri politici vor tropăi pe lângă situaţie, ca şi când ar avea timp de balet pe lângă trupul sleitei, muribundei Românii. Băieţi, sau începeţi să-i săpaţi în continuare groapa – la asta vă pricepeţi cel mai bine – sau încercaţi, cu toate că o să vă fie tare greu, dacă nu cumva imposibl, să vă sacrificaţi. În orice caz, nimeni n-are timpul şI mai ales starea să vă vadă cum ţopăiţi voi, cu coada pe sus, cum vă daţi în spectacol cu nişte guriţe mici şi burţi mari. S-ar putea, dacă o s-o ţineţi tot aşa, să dispăreţi şi să fiţi uitaţi mai repede decât aţi crezut vreodată.
