Un bărbat adevărat trebuie să aibă un milion de dolari în cont și să fumeze trabuc’’, filozofa un afacerist american la sfârșitul secolului XIX.
Dacă e să te iei după teoria lui, în România secolului XXI, adevărații bărbați ai nației sunt doar cei pe care tot îi vedem urcând în dube, cu mânuțele încătușate. În contextul actual, când la noi se vorbește de șpăgi și comisioane de sute de milioane dintr-un foc (tun), pare o glumă nătângă să întrebi ’’cum ai făcut primul milion’’.
De-a lungul timpului, mirajul milionului în valută forte a îmbolnăvit de scenarită miliarde de oameni de pe întreg cuprinsul planetei, făcându-i să viseze, ca pe Smiley, la cai verzi pe pereți. Milionul ăsta blestemat sălășuiește în mintea tuturor ca o zână bună ce le poate asigura restul de viață lipsit de griji. Acum, depinde foarte mult cum ți-a parvenit suma cu 6 zerouri.
Dacă l-ai produs prin forțe proprii poți face mai ușor față statutului de milionar, indiferent dacă ai umplut salteaua din manglă, cercetare științifică,stupărit sau traforaj-viteză. Atunci când pleașca ți-a căzut, pur și simplu, din cer se schimbă calimera.
Majoritatea norocoșilor se dilesc la vederea ciubărului cu lovele ca și cum n-ar fi fost vreodată întregi la minte. Cele mai trăznite răspunsuri pe tema milionului le aud în zilele de extrageri cu mari câștiguri la diversele loterii. ’’Dacă iau potul ăl mare, le fac case la cei trei copii și le iau și câte un gip’’, zice un nene cu bască. ’’În primul rând i-aș cumpăra fiicei mele niște toalete elegante și o grămadă de bijuterii, ca să nu-i mai strige ginere-miu că a luat-o-n curu’ gol’’, se destăinuie în fața microfonului o soacră mică.’’Io i-aș băga la bancă și aș freca-o, toată viața, cu burta la soare’’, o completează doct un puști cordit.
Foarte rar (mai precis niciodată) am auzit pe cineva că ar investi într-o afacere la care să muncească toată viața alături de familie, prieteni și chiar dușmani, dacă sunt competenți.
Pe mine unul, vă spun sincer, mai mult m-ar bulversa milionul venit așa, din senin.
Am în cap niște proiecte atât de mărețe încât mi-e clar că fără câteva bulioane n-are rost să mă încurc. Dacă aș câștiga un singur milion de euro la ’’6 din 49’’(de exemplu) nici nu m-aș deranja să-l ridic.V-am mințit. Scuze! L-aș încasa, ca orice om normal, și l-aș dona în totalitate. V-am mințit, din nou. Scuze, încă o dată! Și acu’ pe bune, fără mișto! Eu, dacă aș câștiga un milion de euro, m-aș duce trei luni la psiholog după care șapte ani în Tibet, la un yoghin bătrân.
Abia după o pregătire asiduă a creierului ( când hipotalamusul e plin de pătrățele) aș avea curajul să trăiesc noul stil de viață. Planul după care mă voi ghida ca proaspăt milionar, este pus la punct în cele mai mici detalii, de ani buni.
Vreau să mă stabilesc într-un sătuc cochet din sudul Franței, unde să nu mă cunoască nimeni și să mă angajez muncitor necalificat la o lavanderie al cărei proprietar să nu fie milionar ( ca să-l pot domina psihic). Aș munci toată săptămâna până la epuizare iar în week-end,m-aș schimba de salopete pe câmp, în afara satului, și aș tăia-o la spart în figuri la Monaco.
Acolo l-aș suna imediat pe Elan Schwartzenberg să-mi recomande o frizerie bună, de lux și un restaurant în vogă, excesiv de scump. Iar v-am păcălit. Mii de scuze! Serios, poate mă repet: cu un singur milion chiar nu am ce face. În ziua de azi un bărbat adevărat are în cont o sută de milioane, ca Vanghelie, și fumează iarbă, ca Mazăre.
