Şi abia căzu ninsoarea, ce mai vaiet, ce mai zbucium... Iar ne-a luat prin surprindere, că nu ştiu ce tupeu are iarna asta să vină fix în ianuarie.
Şi noi, pietonii, am fost mai blânzi, da' ce-a fost la gura şoferilor, ce dacă s-a pictat harta cu coduri, care mai galbene, care mai portocalii, s-au pornit zmeii şoselelor pe drumuri de numa'-numa'.
Şi supăraţi şi nemulţumiţi, că ei au stat înzăpeziţi şi n-a făcut nimeni nimic, că aşa-i la noi, când te bagi singur în gura lupului, musai să facă cineva ceva, nu se ştie cine, nu se ştie ce, da' se ştie că trebuie să facă. Pe principiul, da, eu sunt prost, da' să facă cineva ceva, nu mă duce capu', am praf în loc de creier, aud în gură şi pricep cu picioarele, da' să facă cineva ceva.
Eu, unul, zic că, uneori, ar fi bine să lăsăm selecţia naturală să facă ceva.
Da, ştiu, am fost rău şi urat şi antipatic, dar, serios, nu vă vine câteodată să-i luaţi la scuturat pe cetăţenii ăştia?
În rest, ce să zic, mi-era dor să văd niscai oficialităţi la pulover şi geacă, coborâţi în mijlocul troienelor cu un aer preocupat. N-am avut noroc, abia dacă l-am văzut pe noul premier la ţol lejer, de unde se vede treaba că nici PR-ul nu mai e ce era odată.
Păi unde e desantul din miez de noapte, cu armate de consilieri şi şefi din primării, cu cohortele de reporteri, ca la nuntă? Sunt crunt dezamăgit. Dar să ştiţi că-mi trece repede, de circ sunt sătul, ceva pâine ar fi bună, dacă se poate.
Partea şi mai gravă e că toată zăpada asta picată taman la pont, a şters şi ultimele urme care duceau către adăpostul lui Ghiţă...
