Emil Constantinescu este un om care face conferinţe de presă extraordinare. Pe undeva acest gest este cât se poate de omenesc. Afară e un ger de crapă pietrele de la rinichi şi e binevenită o astfel de conferinţă fie şi numai datorită faptului că se strâng la un loc mai mulţi oameni şi, deci, e mai cald. Sigur Milică se poate încălzi la văpaia de politician ce vine din interior, dar dacă tot sunt ziariştii ăştia, pe lume… Să nu fim răi, pe lângă scopul nedeclarat al conferinţei de presă de captare de căldură, Emil Constantinescu a mai avut unul: să-l întrebe pe preşedintele Ion Iliescu dacă e apt să-şi îndeplinească responsabilităţile prevăzute de Constituţie. Aici, Emil al nostru s-a vrut subtil până la Lia Trandafir, purtătorul său de cuvânt şi înapoi. Adică, cu alte cuvinte, a vrut să spună: „Alo, Nelule, ştii anul ăsta sunt alegerile la Preşedinţie, dacă nu te derajează m-aş băga şi eu”. Bagă-te, Emile, că e loc pentru toată lumea cu condiţia să fii om politic. Pentru asta ar fi bine să găsiţi o întreprindere de şarm că ăsta pe care l-aţi avut până acum se pare i-a expirat termenul de garanţie. În plus de asta, nu ştiu cam cine s-a ocupat de testamentul politic al seniorului Corneliu Coposu, cert este că dvs., Emil Constantinescu, aţi moştenit un singur lucru: sula de băgat în coaste. În rest „nica”. Închei prin a vă ura succes în activitatea ce o desfăşuraţi şi a vă aminti că oamenii politici sunt de două feluri: a) Ion Iliescu şi b) Emil Constantinescu, cu precizarea că la punctul b) întâlnim politicieni care doar candidează.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
