Bacșișul nu mai aduce fericirea

Vești destul de foarte bunicele ne fac să fim tot mai încrezători că marea evaziune mioritică își va da duhul în lunile care urmează.După ce-au fost luate la puricat toate categoriile profesionale care dăunează grav sănătății economiei românești, a fost identificat, în șfârșit, marele prădător: chelnărul ciubucar. Nu știu câți din cei pe care-i vedem,de ceva vreme, urcând sau coborând încătușați din dube, sunt chelnări, însă eforturile depuse de meseriașii anti-evaziune întru impozitarea obligatorie a bacșișului, ne fac să credem că marea gaură din bugetul de stat se datorează micii ciupeli de la mesele din restaurante.Studiind ani în șir modul fraudulos prin care pelicanii pleacă seara la cuib cu gușa plină, Corina Martin, președinta Asociației Litoral-Delta Dunării,propune ca bacșișul primit de chelnări să fie trecut separat pe factură și impozitat cu 16%.La prima vedere pare foarte corectă socoteala: așa e mulțumit și STAT-ul și bietul chelnăr care, fără completarea bănească cu nume turcesc, nu s-ar descurca din micul său salariu. De parcă doctorii, profesorii,frizerii,taximetriștii și atâția alții al căror job nu se pretează la bacșiș, trăiesc regește din mia de lei de pe cartea de muncă și nu mai știu ce să facă cu banii.Impozitul de 16% din bacșișul care reprezintă 10-15% din nota de plată,înseamnă mai mult decât nimic. Însă față de milioardele ciordite de ospătarii aleși în fruntea țării, din asfaltări, retrocedări și privatizări frauduloase, mica ciuguleală primită pe-o farfurioară e ca un cartof fiert într-un ocean de ciorbă. Bacșișul poate fi privit ca o șpagă și atunci ar trebui trecute pe factură, impozitate și adesea confiscate și șpăgile celor care, având ciolanul pe mână, ne stabilesc prin legi micimea coșului zilnic. Privit din alt unghi de vedere, bacșișul poate fi considerat un simplu cadou și atunci problema se complică.Calul de dar nu se impozitează la dinți.Cred că și unui ministru de finanțe, precum genialul Darius Vâlcov, i-ar fi fost, practic, imposibil să-și calculeze impozitul pe darurile primite la cele trei nunți făcute cu aceeași mireasă.Ca să nu mai vorbim de biata Eba care, om simplu și fără pregătire în domeniul cifrelor, și-ar fi înnodat neuronul numai dacă ar fi catadixit să numere plicurile încasate după ce a zis ’’DA’’, în fața popii.

În concluzie, marele pas făcut de doamna Corina Martin în lupta cu bacșișul e doar un mic pas pentru omenire.Data viitoare când mergeți,stimată doamnă, pe teren,în Deltă,să pescuiți modele de evazioniști, țineți cont de o chestie: adevărații răpitori sunt ăia din șalupele de lux. Ei ne interesează, că de plevușcă gem năvoadele.