Aurul furat

Andreei Răducanu i-a fost furată medalia. Campioana nosatră absolută a rămas fără medalie de aur. Dar, în fond, ce înseamnă aurul medaliei decât încununarea succesului pe care Andreea noastră l-a avut la Sydeny? Andreei Răducanu i-a fost furată medalia de aur! Însă nu-i poate fura nimeni anii de muncă, anii de sacrificiu şi, cu atât mai puţn, nu-i poate fura nimeni titlul de campioană absolută  a lumii la gimnastică. Andreea Răducanu a rămas fără medalia de aur, dar nu-i  poate lua nimeni gloria câştigată în sfuletul nostru. Sufletul unei naţiuni aflate în bătaia vânturilor, la răscrucea destinelor mari şi risipite, iată locul unde Andreea Răducan va primi, indiferent de vremuri, medalia de aur. Mi-e groază să mă gândesc ce e-n sufletul unui copil care s-a văzut pe cea mai înaltă treaptă a podiumului, ascultând imnul de stat al României, iar peste două zile a venit cineva şi i-a ceut medalia de aur înapoi. Nu ne încălzeşte cu nimic faptul că medalia cu pricina îi revine tot unei sportive din lotul nostru. Noi vrem înapoi medalia furată unui copil care nu se face vinovat de nimic. Indiferent de rezutlatul pe care-l va lua astăzi Justiţia, Andreea Răducanu rămâne pentru noi campioană olimpică absolută la gimnastică. Aşa cum nouă nu ne poate fura nimeni emoţiile  trăite şi lacrmile înghiţite când Andreea a devenit campioană, nici ei nu-i poate fura nimeni medalia de aur. Nu se poate face dreptate, cu toată vinovăţia doctorului nostru, care i-a admnistrat cele câteva pstile de Nurofen, printr-o mare nedreptate.  Dreptatea în sport n-are nici un sens dacă se va călca în picioare dreptatea sportivului!