Se rupe, nu se rupe, se rupe… Dumnezeu ştie ce-o să se întâmple. Sau poate că ştie dl Meleşcanu, sau dl Năstase… Dumnezeu ştie cine-o… şti. Întrebarea însă rămâne: se rupe? Sau: li se rupe! Partidu’, ce să li se rupă! Al Democraţiei Sociale din România! Cică aripa Iliescu – o exista o astfel de aripă? – o să rămână singură-n partid. Da se poate face politică într-o aripă? Se poate! Învârtindu-te în jurul doctrinei. Dar care e cealaltă aripă şi cu ce se ocupă ea? Ea se ocupă, firesc, cu politica! Şi se poate numi aripa Cozmâncă. Această ultimă aripioară, se zice, ar fi social-liberală. Din momentul ăsta te pufneşte râsul. Cozmâncă liberal?! Mai degrabă, dacă tot suntem la momentul glumelor proaste, liberal e Marţian. Şi acum, pentru a putea continua raţionamentul, să prezentăm cele două aripi. Aripa Iliescu: Iliescu, bineînţeles, Meleşcanu, Tinca, Marţian, Văcaru. Aripa Cozmâncă: desiur Cozmâncă, Tărăcilă, Şincai, Agaton, Văcăroiu. Cică aceştia din urmă ar fi social-liberali şi ar înfiinţa Partidul Naţional Republican. Sau social-liberalismul înseamnă altceva decât ştim noi, sau Cozmâncă a trădat cauza.
În cazul PDSR-ului, amândouă sunt posibile. Dar unde “e” Adrian Năstase? La sociali, la sociali-liberali, la Predeal? Cică mnealui ar sta cu un picior într-o aripioară şi cu altul în cealaltă aripioară! Ca să nu mai lungim spoziţiile, măi băieţi, eu zic, nu dau cu editorialul, că ar fi bine, acum or niciodată, să urmaţi lozinca atât de mult hulită: strânşi şi uniţi în jurul partidului! Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
