Pe vremea plumbuitului, pâinea neagră devenise alimentul de bază al românilor. Tot aşa a rămas şi astăzi. Bucureştenii atenţi mai au în minte imaginea provincialilor veniţi la Capitală să ia pâine cu sacii. Poporul român consumă cea mai mare cantitate de pâine din Europa de Est. Sau mai bine zis con suma. Pentru că de oarece vreme, pâinea pentru români a devenit un lux. Un obiect de lux care ar fi bine să stea alături de blana de nurcă a consoartei, la naftalină. De la 250 lei, pâinea s-a umflat voiniceşte până la 380 lei. Alesul nostru Cabinet nu mai pridideşte cu calculele pe carton şi cu socotelile pe abac, tot adunând mărunţişul din buzunar pentru o pâine. Văcăroiu şi Exeuctivul său au analizat şi au ales soluţia pe care noi toţi o prevedeam de mult: pentru că fisele de telefon de 20 de lei nu se mai dădeau de mult ca rest, şi pentru a se legaliza cumva furtul din buzunarul cumpărătorului, pâinea de mâine, va costa un leu gramul. Deci o pâinică rotundă, de 400 de grame, va costa 400 de lei mici şi amărâţi.
De multe ori, pentru a mai trece foamea, după 200 de grame de pâine beam un pahar cu apa de la ţeava ruginită a robinetului şi ne culcam visând la icre de Manciuria. Foamea era ca şi amagită. Dar Cabinetul însuşi a mai decis ceva: mărirea preţului la metru cub de lichid vital la 500 lei. Să facem un mic calcul: pentru a ne sătura într-o seară în care urmează să visăm îndepărtatele icre de Manciuria ne trebuie 200 lei (o jumătate de pâine) şi 1,05 lei (0,250 litri de apă). Cina românului costă în acest caz 201,05 lei. Ieftin dacă ne gândim că în ziua de azi 200 lei nu mai costă nici măcar o pungă de plastic. Cabinetul iarăşi nu ne lasă nici o alernativă la apa mineală, al cărei preţ s-a majorat şi el la 1.000 lei/litru. Morala este că, oricât i-ar fi de sete, înghite în sec, şi în cazul în care nu mai ai salivă, stoarce o lâmâie pentru variaţie. Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
