Vi-l mai amintiţi pe dl Hâncu, celebrul prezicător de cutremure? Cred că se strică de râs domnia sa când vede ce se întâmplă în ceste zile cu tema sa favorită de conversaţie. După ce acum o săptămână Bucureştiul a fost scuturat de un “curemurel” de 5 grade pe scara Richter, autorităţile de pe la noi s-au gândit să se antreneze pentru a face faţă în cazul producerii unui cutremur puternic. Nu, nu râdeţi, nu l-au luat drept liber arbitru pe dl Hâncu, s-au antrenat în gol sau, cum se spune, cu faţa la perete. Antrenamentul a început cu... o grandioasă întâlnire între reprezentanţii autorităţilor locale, managerii regiilor autonome, firmelor şi instituţiilor publice, angajaţi ai Ministerului de Interne, Ministerul Apărării Naţionale şi Societăţii Naţionale de Cruce Roşie. În timp ce autorităţile schimbau impresii pe marginea scenariului întocmit şi se antrenau de zor, la câţiva paşi mai încolo de sediul Primărirei, în zona staţiilor de metrou Unirii şi Universitate se întâmpla un lucru cel puţin bizar: poliţiştii reţineau patru persoane care distribiau pliante ale Mişcării de Integrare Spirituală în Absolut (sic!) prin care se anunţa iminenţa producerii unui cutremur. Când citeşti aşa ceva este aproape imposibil să nu-ţi plece de pe buze următoarea întrebare: pe ce lume trăim, fraţilor? Unii stau prin birouri şi calculează cu pixul pe hârtie care sunt mişcările pe care trebuie să le facă după un curtremur de 7,4 grade pe scara Richter, lung de 25 de secunde, iar alţii stau la poartă şi anunţă cutremurul. Dl Hâncu nu şi-a făcut apariţia prin mulţime, dar putea fi consultat aşa de distracţie. Noi ce să mai înţelegem? Trebuie să plecăm de acasă că vine cutremurul sau să stăm cu gura căscată şi să vedem mişcările pe care trebuie să le facem după? Dacă stau bine şI mă gândesc la câte cutremure am simţit noi pe pielea noastră nu cred că ne-ar mai speria vreunul. De la cutremurul guvernării trecute, până la cutremurele bancare, FNI şi cele privind scumpirile, o zgâlţâială de pământ de câteva grade şi de câteva secunde mi se va părea o dulce legănare. Autorităţile locale mai bine puneau mână de la mână şi consolidau clădirile cu bulină roşie că ălea stau sa cadă pe noi doar când treci pe lângă ele, fără să mai aştepte cutremurul. Nu dăm sfaturi, că nu ne pricepem, dar mai semnalăm şi noi pe ici, pe colea, poate s-o prinde cineva până la urmă. Că de antrenamente la perete, ne-am săturat. De vreo zece ani ne antrenăm pentru capitalism, asta ar fi culmea să mă scoată cineva în faţa blocului şi pentru un cutremur. Fie el şi de pământ.
