Anotimpuri de iarnă

21 Mar 1997
Anotimpuri de iarnă
Stăm şi căscăm gura ca proştii, uitându-ne să vedem dacă vine NATO. Ce înseamnă NATO pentru sufletele noastre? Nimic! Sutnem gata să ne facem că nu vedem primăvara pentru că ne preocupă NATO! Numai suntem în stare să mirosim o floare că ne preocupă Uniunea Europeană! O să ajungem într-o zi aşa de europeni că nici n-o să ne mai intereseze anotimpurile. Vom ajunge în situaţia să exportăm berzele pentru o pâine. Vom trece ghioceii în muzee, îndrăgostiţii îi vom  închide fără drept de apel, rândunelele le vom pune la  insectar şi astfel vom fi integraţi. Sentimentele le vom trimite, izolându-le, să apere graniţele ţării pe post de santinele, sufletul nu-i vom vinde pe câţiva ECU, încet-încet ne vom transforma  în roboţi din  carne şi oase – fenomenle unei naturi moarte. Şi dacă o să ajungem să n-avem primăvară, să n-avem vară,  toamnă, iarna ne va domina minţile şi sufletele. Trăim o iarnă  veşinică fără oameni de zăpadă, fără Crăciun, fără colindători, fără flori de gheaţă!  Ne vom încălzi veşnic sufletul la gura unei sobe de speranţă, devenind încet-încet nişte ţurţuri agăţaţi de streaşina destinului furat! Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ

Alte stiri din Editorial

Ultima oră