Nu ştiu ce să cred despre anotimpul care va veni. Până acum i-am spus cu toţii, simplu, Toamna. Dacă anotimpul care se pregăteşte de plecare cu păsări cu tot i-am spus Vară, atunci într-adevăr putem zice că va veni Toamna. Altfel nu greşim cu nimic dacă o să spunem că vin Toamna-Toamnă. Cine mai crede astăzi în anotimpuri, cine mai crede astăzi în păsări, cine mai crede astăzi în oameni? Poate că mâine n-o să le mai spunem anotimpurilor pe nume! Poate că într-o zi o să le numim: anotimpul cu oameni de zăpadă, măcar ăştia să rămănă oameni, anotimpul cu ghiocei, anotimpul cu… cum să-i spunem verii? Anotimpul cu soare? Nu! Hai mai bine să facem dintr-o vară urâtă şi o toamnă scurtă un anotimp mare, frumos, aşa cum n-a fost vreodată pe pământ. Un anotimp cu cireşe de iunie,un anotimp cu struguri şi nuci,un anotimp cu must de ploaie şi must de viţă-de-vie. Dar cum să-i spunem acestui nou anotimp în care râurile de vin se întâlnesc cu râurile de apă şi se varsă într-o mare de pământ, nu înainte de a poposi într-o deltă a destinului neîmplinit? Trăim într-un anotimp fără nume, noi, nişte figuri triste, fără identitate parcă. Ne-am găsit anotimpul pe care-l căutam: anotimpul fără nume!
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
