Ai bulină? Evacuarea într-o săptămână, pentru că reprezinți un pericol pentru consumatori, pentru societate, pentru toți cei care, inconștienți și mult prea pasionați de cumpărături!?, vor intra în magazinul/farmacia/poșta/librăria/frizeria/cafeneaua/banca/prăvălia ta. Să o luăm treptat. Bulină cu bulină.
De când cu isteria riscului seismic, micile afaceri au fost dărâmate din temelii, nu cumva să rămână vreun ciot de care să se împiedice ăi mai mari. Farmacia de după colț, care vindea, ce credeți?, medicamente (mereu mai scumpe decât bolile, cum bine spunea poetul), s-a închis.
Spațiul va fi cândva consolidat. Sigur... Prăvălia cu alimente, independentă de lanțurile de succes, unde mai puteai merge chiar și după miezul nopții să iei o pâine și o sticlă cu apă, s-a închis, cu bonul fiscal uitat în casa de marcat desființată. Magazinul cu haine pentru copii și-a golit rafturile, cu reduceri cu tot, pentru că se afla la parterul unui bloc-problemă. Poșta care funcționa în același loc de mai bine de douăzeci de ani s-a mutat câteva străzi mai jos, pentru că oricum se căuta de mult timp un motiv clar ca să fie dislocată și ca să se mai facă niște concedieri. Că doar cui îi mai trebuie timbre, scrisori, colete și vederi?
Suntem oamenii tehnologiei, poșta nu mai servește la nimic, cozile de la orice oficiu sunt dovada cea mai clară, așa că o investiție într-un sistem ceva mai performant de operare nu ar fi deloc constructivă, din contră, ar însemna viteză mai mare de lucru, deci eficientizarea serviciilor. Complet inutil! Librăria de pe bulevard, cu care am crescut și de unde am cumpărat ani la rândul caiete pentru școală și manuale acreditate, se desființează. E plicticoasă lectura, oricum!
Scriitorii nu au nevoie de locuri de cultură de stat unde să își lanseze operele, mai bine merg la librari particulari, desigur după ce își scutură un pic vechiul sacou de praf, ca să nu facă impresie proastă, și negociază un comision care îi va ajuta să vândă mult și să nu câștige mai mult de doi lei la volum. Lăsați literatura, aici e risc seismic! Dacă vine vreun cutremur și te prinde cu nasul în cărți? Mai bine se șterge de pe hartă locul cu pricina. Că dacă ai vreun prieten care locuiește în blocul cu librăria, pardon – cu fosta librărie, și te duci în vizită exact în după-amiaza cutremurată, nu va fi nimeni de vină dacă veți muri de mână, sub dărâmături, cu o bulină mare și roșie pusă capac peste mormalul de beton și vieți curmate.
De reabilitare nu poate fi vorba deocamdata. Avem un primar interimar în capitală pe care nu îl cunoaște nimeni. Poate acum, cu marea mahmureală a stadionului național (era să zic Lia Manoliu) să se arate și să ni se întipărească chipul său în minte. Avem un buget pe care, la fel, nu îl cunoaște nimeni. Avem niște proiecte despre care vom afla imediat ce va începe campania electorală (și până atunci nu mai e mult): Bucureștii vor renaște, se vor reabilita toate blocurile și se vor polei în aur masiv, se vor planta flori în fiecare stâlp electric și se va ține lumina care prisosește ziua pentru a lumina casele celor cu datoriii prea mari la furnizorul de curent, rămase fără bec de dinainte să se inventeze led-ul, toate televizoarele se vor transforma în bancomate și din frigidere vor cădea cartele la pâine, carne și făină (in amintirea unor alte vremuri), acestea urmând a fi ridicate gratuit de la prăvăliile de care aparține fiecare (cele desființate, desigur). Și-om încăleca pe-o șa...
Frizeria la care s-ar putea tunde bunicul, când vine spre capitală să ne vadă, și-a întrerupt provizoriu activitatea, pentru că se afla la parterul unui bloc cu... Știți deja povestea. Nu-i nimic. Sunt destule saloane de înfrumusețare în mall-uri, unde, pentru numai câteva zeci bune (uneori sute) de lei poți să îți pui pe moațe și părul de pe mână. Uitați de frizeriile mici! După ce că au bulină, mai arată și... cum să zic eu ca să nu fiu înțeleasă greșit?... A, da. Mai arată și comunist!
Banca unde își plăteau mamele ratele și-a luat și ea un lacăt la gât. Cea mai apropiată sucursală este la... Deci nici de bănci nu prea mai avem nevoie. Măcar de s-ar redistribui personalul, ca să nu dăm și peste o creștere uriașă a șomajului, de mâine încolo. Afacerea de familie de după colț, pentru care niște oameni au muncit toată viața, ajungând după ani de economie chiar să cumpere micuțul spațiu comercial pentru a scăpa de chirii, s-a închis. Cui îi pasă de cei care și-au pus toată energia și toate câștigurile într-un singur vis? Ați ghicit. Nimănui. Și tot așa. Bine că nu s-au trezit să închidă și bisericile monument istoric, vechi de zeci, sute de ani! Dar nu-i târziu! Să nu dezvoltăm subiectul, că poate dăm idei.
Ai și bulină și afacere în același timp? De neiertat! Într-o săptămână, evacuarea! Așa un pretext pentru a distruge, în loc să reparăm, nici fabricile nemțești nu ar fi... fabricat mai bine. Așadar, suntem în siguranță: la un cutremur uriaș, nu putem muri la parter. De la etajul unu în sus, se schimbă deznodământul. Dar ce se întâmplă în casa omului e strict problema lui, nu-i așa? Statul nu se bagă unde nu i se cutremură ștampila de pe autorizații. Și în tot acest timp scara richter își vede de-ale ei și începe singură să numere: o bulină, două buline...
