Miron Cozma este şi el un om. Şi, deci, este supus greşelii. Până aici îl înţeleg perfect. Dar, de la această limită mai încolo se lasă ceaţa peste gândurile mele. Am acceptat cu un ghimpe în stilou ca Miron Cozma să-şi zică “luceafăr”. Până la el, eu nu auzisem decât de Mihai Eminescu, iar comparaţia nu-şi are rostul, nefiind suportată nici măcar de hârtie. Cu toată îndrăzneala lui făţişă, eu cred că Miron Cozma este un fricos. Cel puţin în această epocă şi cel puţin în Bucureşti. Însă, în Valea Jiului, Miron Cozma devine dintr-o dată un lider, un om luat de valul puterii, ales în frunte pentru că aşa-i acolo, la ortaci. Stimez munca minerilor. Dar asta nu le dă dreptul de a fi buricul pământului. Revenind la Miron Cozma, probabil că ştiţi deja că a fost refuzat. De Radu Berceanu. Un om şi el, la rândul lui. Care are amintiri, mai ales dintre cele neplăcute, gen episodul iunie ’90 când “a înghiţit papara” de la mineri, doar pentru că avea (ca şi acum) barbă. Radu Berceanu nu l-a recunoscut în acest fel pe Miron Cozma ca fiind liderul Văii Jiului. Pentru ministrul industriilor şi comerţului, restructurarea se va face fără Miron Cozma. De fapt, tot fără el a şi început. Miron Cozma nu a fost, nu este şi nu va fi un Dumnezeu. Nu după bunul plac sau toanele domnului Cozma se fac regulile în aceastăţară. Nici măcar programul premierului nu se va alcătui în funcţie de preferinţele domnului Cozma. Pentru că, aşa cum ştiţi, până acum, întâlnirea Vasile-Cozma s-a tot amânat, dar minerul-şef a anunţat că vrea să-l întâlnească vineri pe premier. Radu Berceanu l-a tratat pe Miron Cozma aşa cum a simţit. Şi pentru asta, nimeni nu poate fi învinuit de nimic.
Bună dimineaţa!
MIRON COZMA
