Ce se fie, nu-i nimic, a trecut acceleratul. Cam cu asta am rămas după vizita de ieri a lui Francois Hollande.
Poate unii, mai visători, se aşteptau ca de azi să curgă du lait et du miel pe Dâmboviţa, mai ales că era prima vizită după mulţi ani a unui preşedinte francez. Însă monsieur le president a avut obiective foarte precise şi punctuale. N-a venit să ne mângâie părinteşte pe frunte şi să ne şoptească cuvinte de alean, n-a venit să ne bage cu forţa în Schengen sau să ne cremuiasca pe spate să nu ne ardem la soare. A venit să fie sigur că n-o scăldăm cu investiţia Airbus de la Ghimbav, să ne recruteze pentru armata Uniunii Europene şi, probabil, a aruncat câteva vorbe despre Dacia-Renault şi autostrada lipsă de prin zonă.
Cam atât. Geaba au căzut SPP-iştii cu motocicletele ca mustele, geaba l-a scos Iohannis la masă, mai multe n-am scos de la el. Eu, unul, mă aşteptam să pice-n discuţie şi treaba cu refugiaţii, mai ales că Francois şi Angela au fost capul răutăţilor în ce priveşte politica falimentară a braţelor deschise, dar probabil că monsieur Hollande simţea muştele cum dau târcoale cheliei prezidenţiale.
Dacă e bine că a venit? Probabil că e bine, am marcat ceva puncte la imagine, însă nimic mai mult.
Că vorba ceea, liberte, egalite, da’ fraternite e pe bani.
