Adio primării!

Au fost buni. Au fost rapizi. Au strâns în patru ani cât au strâns alţii într-o epocă, fie ea de aur, fie de piatră. Au fost ca nişte fete mari şi au ajuns ca nişte ibovnice de cartier. Erau aşa de timizi, că le tremurau buzele atunci când pronunţau cuvântul cetăţean. Şi cât tupeu, cât tupeu au acum! Mai mare  decât criza! Aceşti frumoşi ai marilor oraşe, aceşti frumoşi ai marilor comune, aceşti frumoşi ai marilor sate au întins alegătorii pe pâine şi i-au păpat cu înghiţituri mici. Au început prin a pleca pe jos la serviciu şi au ajuns ca acum să meargă şi la toaletă în coloană, cu girofarul în funcţiune sau cu calul cu clopoţei. Doamne, ce sensibli, ce delicaţi au putut fi şi ce neamuri proaste au ajuns. Nu toţi! Câţi vreţi dumneavoastră! Au fost incoruptibili şi dinamici, au fost cuminţi şi toţi, au fost de n-ar fi fost să fie.  Ne vor lipsi. Ne vor lipsi burţile lor mari, ne vor lipsi ghiulurile lor, ne vor lipsi frapierele lor, ne vor lipsi rânjetele lor şi mai ales mişto-ul pe care ni l-au dat nouă în primire, iar noi am semnat de primire, bucuroşi că semnăm şi noi ceva. Eu i-aş mângâia pe toţi, le-aş spune poezii, le-aş fredona cântece de leagăn, le-aş pune fundiţe şi după ce i-aş bate bine – nu pe toţi, câţi spuneţi dumneavoastră - i-aş trimite în lume cu un boţ de mămăligă şi o traistă goală. Au fost buni. Au fost rapizi. Au fost primarii noştri. Bună dimineaţa!

MARIUS TUCĂ