Adevărul istoric

Israelul somează România să rectifice un comunicat prin care Guvernul de la Bucureşti susţine cu tărie faptul că în interiorul hotarelor ţării noastre, în perioada 1940-1945, nu a avut loc un holocaust. Ambasadorul României în Israel, Mariana Stoica, a fost chemat la Ministerul de Externe al statului evreu pentru a i se transmite că Israelul “priveşte cu gravitate” poziţia Guvrnului român “care este în neconcordanţă cu adevărul istoric”.
“Diplomaţia” israeliană cere într-un comunicat ca “România mai întâi să găsească o cale de a corecta această declaraţie nefericită, pentru ca legăturile bilaterale să reintre pe calea cea bună”. Aşadar, un comunicat de cinci rânduri a aruncat în aer, în opinia diplomaţiei israeliene, relaţiile bilaterale existente de atâta vreme. De fapt, nu numărul rândurilor, ci conţinutul ecestora a deranjat partea israeliană într-atât încât să folosească un limbaj deosebit de dur, ca să nu zic obraznic. Când vine vorba de aşa-zisul holocaust din România, Israelul nu admite alt punct de vedere decât cel pe care-l emite diplomaţia sa. “Adevărul istoric”, pe care-l invocă şi-n cazul de faţă, de cine a fost confirmat ca fiind “adevărul istoric?” Este “adevărul istoric” al Israelului, este adevărul istoric al Europei? Al cui “adevăr istoric” şi, mai ales, cine hotărăşte acest adevăr istotric?
Culmea este că acest scandal a izbucnit tocmai când Guvenrul României a aprobat “Acordul de Cooperare între Arhivele Naţionale ale României şi Muzeul Memorial al Holocaustului din SUA”.
Cu alte cuvinte, Guvernul României încurajează “cercetările referitoare la fenomenul Holocaustului în Europa – inclusiv asupra documentelor de acest tip aflate în arhivele româneşti.
Păi şi atunci, de unde această reacţie care n-are nimic de-a face cu diplomaţia?

P.S. Pentru cei care n-au la dispoziţie unDicţionar Explicativ al limbii Române reproducem definiţia cuvântului holocaust: ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.