Trăim de ceva vreme în tranziţia asta perpetuă şi am avut parte până acum de abureli, fumigene şi petarde din partea tuturor guvernelor, de orice culoare, care s-au perindat pe la Palatul Victoria. Nu mă aşteptam la aşa ceva din partea tehnocraţilor. De la ei, pentru că, nu-i aşa, n-ar trebui să aibă nimic de pierdut, mă aşteptam la măsuri clare, fără echivoc. Ce naiv am fost, ca să nu folosesc un termen mai dur, chiar dacă merit câteodată. Pentru că frumuseţe de fumigenă a fost lansată chiar ieri, când s-a aflat despre intenţia guvernului de a cocoşa angajatul cu taxe, dări şi alte angarale. Să ne înţelegem, asupra angajaţilor din firme, măsură va avea cam acelaşi efect ca frecţionarea asiduă cu Carmol a unui picior de masă, însă loveşte zdravăn în cei care îndrăznesc să practice profesii liberale, să creeze sau să ia viaţa pe cont propriu într-un PFA. De ce era necesară o asemenea măsură, să mă tai dacă pricep. Şi nimeni n-a catadixit să ne explice. Am sperat ca măcar Dragu de ministru de finanţe să ne scoată la lumină. Şi ce să vezi? Aburi, aburi denşi şi urât mirositori. Că guvernul nu plănuieşte majorări de taxe şi impozite anul ăsta. Şi că vrea să simplifice nişte proceduri. O poezie repetată cu atâta obstinaţie încât părea învățată pe din afară. O încercare lamantabila de a mai pune o perdea de fum peste o măsură pe care nimeni îndrăzneşte s-o explice. Cum vă spuneam, petarde, fumigene şi aburi denşi. Mă aşteptam să aibă altă aromă decât în cazul guvernelor politice, dar bag sama că pe la noi până şi tehnocraţia e tot o tehnocraţie originală.
