A plecat Thomsen şi a venit primăvara. A plecat Poul şi a rămas Ciorbea. O să vină cocorii şi o să plece investitorii, iertată să-mi fie rima. În faţa spectacolului primăverii păleşte tot circul politic început odată cu sosirea iernii. A venit primăvara şi clasa politică, neavând ce face, continuă să-şi pună poalele în cap. Până când? O să aflăm cât de curând asta. Până atunci însă, rămânem încontinuare spectatori ai subtilităţilor etalate de cele două tabere politice, tabere ce îşi umflă pe zi ce trece pieptul interesului naţional. Pentru ei anotimpurile fac parte din decor, pentru ei ghioceii nu înseamnă nimic atâta timp cât nu înseamnă putere, pentru ei soarele nu înseamnă nimic atâta timp cât nu înseamnă privilegii. Mai ştiu aceşti oameni ce e aia iubire, dacă sunt îndrăgostiţi demultă vreme încoace doar de scaunele pe care s-au aşezat? Mai ştiu ei ce înseamnă suferinţă, candoare, melancolie? Mi-e milă de ei, sunt atât de săraci! Eu, unul, mă las în voia primăverii, sunt gata să devin supusul ei, gata să-i suport dictatura. Cu un guvern de toporaşi, cu un cais înflorit pe post de prim-ministru, România ar fi mai liberă, ar trece mai uşor spre capitalism! Ieri, primăvara a dat o lovitură de stat. Nu s-a împotrivit nimeni.
Bună dimineaţa!
MARIUS TUCĂ
