“Dezgheţul mărilor şi râurilor este o imagine a despărţirii sufletului de trup. Când apele sunt neacoperite de gheaţă, ele vin în contact cu aerul, care începe să le dezmierde şi cu soarele care începe să se scalde în ele. La fel, sufletele duhovniceşti eliberate de trupul lor, intră în contact cu Hristos, Care le împrospătează şi le luminează. Apele, cât timp sunt acoperite de gheaţă, sunt ca prizoniere, nu au contact imediat cu aerul şi lumina soarelui; la fel, sufletele noastre, cât timp trăiesc învelite în trupurile lor, nu au o comunicare directă cu Dumnezeu şi sfinţii Săi, ci doar prin acest înveliş, puţin şi indirect. Numai când acest înveliş cade, atunci vedem pe Domnul faţă către faţă, ca şi apele care, atunci când sunt libere, sunt direct expuse soarelui şi intră în contact cu aerul”. (Sfântul Ioan din Kronstadt, “Viaţa mea întru Hristos”)
Sfântul Ioan din Kronstadt, despre sufletele duhovniceşti
