Credincioşii din colţuri ale ţării poposesc an de an în Capitală, în preajma sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, aflată la Km 0, pentru a se închina cu smerenie la sfintele moaşte (mâna dreaptă), odor de preţ care se păstrează în acest sfânt lăcaş, de mai bine de 400 de ani, fiind dar de suflet al voievodului Mihai Viteazul şi al soţiei sale, Doamna Stanca.
Anul acesta, la 4 decembrie, în prima parte a zilei, părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru a dus moaștele Sfântului Nicolae la Secția de Oncologie a spitalului Fundeni, acolo unde copilaşii bolnavi au primit daruri de Moș Nicolae. La ora 13:00, sfintele moaşte au fost aduse la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, apoi, după o procesiune împrejurul bisericii, au fost aşezate în pridvorul bisericii voievodale. Aici vor rămâne până duminică, 6 decembrie, orele 24:00.
În Ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Nicolae va avea loc slujba Utreniei şi a Sfintei Liturghii, între orele 10:00 şi 12:00, apoi, de la orele 18:00, Vecernia hramului, unită cu Litia. În ziua praznicului, slujba Utreniei se va desfăşura între orele 8:00 – 9:30, fiind urmată de Sfânta Liturghie, la care va participa şi Preasfințitul Părinte Varlaam, Episcop Vicar Patriarhal. Între orele 12:30-13:00 are loc Trisaghionul liturgic pentru pomenirea ctitorilor și a slujitorilor bisericii, adormiți întru Domnul, apoi, de la orele 18:00, Vecernia și Acatistul Sfântului Ierarh Nicolae.
Darul voievodului Mihai Viteazul
Când ajungi la Biserica Sfântul Gheorghe Nou şi te opreşti spre închinare la moaştele Sfântului Nicolae, nu poţi să nu te gândeşti că, de ani şi ani, marele Ierarh Nicolae îi ocroteşte pe românii care ajung în acest loc binecuvântat, săvârşind tot timpul minuni pentru cei ce se roagă cu credinţă. Faptul că o parte din moaştele Sfântului se află la Bucureşti, la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, se datorează, cum spuneam, voievodului întregitor de neam românesc, Mihai Viteazul. “În anul 1599, Măria-Sa, împreună cu soţia, Doamna Stanca, au dăruit Bisericii Sfântul Gheorghe moaştele Sfântului Ierarh Nicolae, adică mâna dreaptă a Sfântului. Acest odor îl primise de la arhiepiscopul de Bari, prin intermediul unui negustor bogat, în semn de preţuire pentru lupta de apărare a creştinătăţii împotriva ofensivei otomane din vremea aceea. Mihai Viteazul a trimis prin acest negustor două pungi de galbeni pentru biserica din Bari care adăpostea moaştele Sfântului Nicolae. Domnitorul era socotit de către curţile imperiale europene un adevărat «prinţ al creştinătăţii». În acest context, voievodul îi scria împăratului Rudolf al II- lea: «În ţara mea aş fi putut să rămân liniştit şi sigur fără nicio teamă, dacă nu m-ar fi chemat credinţa mea faţă de creştinătate. Io, Mihail Voievod al Ungrovlahiei, al Ardealului şi al Ţării Moldovei.»”, ne explică părintele profesor Emil Nedelea Cărămizaru, parohul Bisericii Sfântul Gheorghe Nou.
Documentele care vorbesc despre acest dar de suflet al domnitorului Mihai Viteazul sunt hrisoavele originale aflate la Mănăstirea “Simonos Petras”, aflată la Sfântul Munte Athos, unde voievodul era pomenit în rândul ctitorilor. Din aceste documente străvechi, unde se vorbeşte şi despre această danie, dar şi din mărturiile numeroase de la acea vreme, aflăm din scrierile cronicarului muntean Radu Greceanu, care însemna astfel: ”mâna dreaptă a Sfântului Nicolae, ferecată în argint ales, împodobită cu diamanturi, dăruită de Io, Mihail Voievod şi Doamna Stanca în anul 1599, ispravnic fiind Mitropolitul Eftimie”.
“Este cunoscută evlavia deosebită pe care domnitorul Mihai Viteazul o avea pentru Sfântul Nicolae. Pe vremea când era Ban al Craiovei, Mihai Viteazul a fost condamnat la moarte de către domnitorul Alexandru cel Rău (1592-1593), nepotul lui Alexandru Lăpuşneanul, pentru că îl considera pe acesta un competitor la tronul Munteniei. După ce l-au scos din închisoare şi îl duceau spre locul de osândă, a cerut gărzilor să-i permită să intre în Biserica Alba- Postăvari pentru a se ruga la icoana Sfântului Nicolae. Aici se roagă din adâncul sufletului ca Sfântul să îl scape de moarte. Ajuns la locul de osândă, călăul, care era un fost slujitor al lui Mihai, a aruncat securea şi a fugit. La insistenţele dregătorilor luminaţi de către Sfântul Nicolae, voievodul este nevoit să îi cruţe viaţa, împlinindu-se rugăciunea făcută la icoana Sfântului Nicolae. În semn de recunoştinţă pentru această minune a Sfântului Nicolae, voievodul Mihai Viteazul, după ce ajunge domnitor, ctitoreşte Mănăstirea Mihai Vodă şi, apoi, aduce moaştele Sfântului Ierarh Nicolae la Bucureşti, dăruindu-le Bisericii Sfântul Gheorghe Nou, pe atunci mănăstire închinată Sfântului Mormânt de la Ierusalim. Aceste sfinte moaşte au fost purtate de viteazul voievod, în dreptul inimii, în lupta de la Călugăreni din data de 23 august 1595, înainte de a fi donate Bisericii Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti. După mărturiile părinţilor înainte slujitori în acest sfânt locaş, moaştele sfântului sunt înfăşurate într-o spirală dintr-un metal preţios, iar ele cuprind fragmente din palmă şi din antebraţ”, adaugă părintele profesor.
Minuni ale Sfântului Nicolae
Sfântul Ierarh Nicolae este cunoscut în popor ca Moş aducător de daruri, primul care soseşte înaintea lui Moş Crăciun. Tradiţia este întemeiată pe una dintre minunile săvârşite de Sfântul Nicolae care spune că unui bărbat sărăcit din cetatea Mira, care nu mai avea posibilitatea să-şi întreţină fiicele, i-a venit un gând teribil, de a le oferi spre desfrânare pentru a scăpa de lipsuri. Aflând despre aceasta, Sfântul Nicolae a aruncat peste noapte trei pungi cu aur în casa acestuia, încât le-a salvat pe fete din primejdia iminentă, iar după o vreme, s-au putut căsători. Însă minunile săvârşite de Sfântul Nicolae sunt numeroase. “Sunt sute, şi poate mii de mărturii, care atestă faptul că moaştele Sfântului Nicolae au făcut numeroase minuni. Bunăoară, în ziua de 6 decembrie 2010, o credincioasă care avea cancer în ultima fază s-a vindecat după ce s-a rugat la mâna Sfântului Nicolae. Mai sunt şi alte astfel de exemple. Săptămânal vin credincioşi la preoţii slujitori pentru a spune despre binele pe care Sfântul Nicolae l-a înfăptuit în viaţa lor, după ce s-au închinat cu credinţă neîndoielnică la sfintele lui moaşte. Aşadar, sunt 414 ani de când Sfântul Nicolae binecuvintează şi ocroteşte prin sfintele sale moaşte o întreaga Românie creştină”, mai spune părintele paroh Emil Nedelea Cărămizaru.
Biserica Sfântul Gheorghe Nou, aflată la kilometrul zero al României, a trecut, de-a lungul vremii, prin multe încercări. Una dintre acestea este violentul incendiu care a cuprins Cetatea Bucureştilor, Focul cel Mare, din primăvara anului 1847. Incendiul cumplit nu a mistuit sfântul aşezământ, chiar dacă acoperişul i-a fost cuprins de flăcări, iar moaştele Sfântului Nicolae, dar şi alte podoabe liturgice, au rămas, ca prin minune, intacte. Sub mâna protectoare a Sfântului Nicolae biserica a rămas bastion al creştinătăţii atâtea veacuri. Biserica brâncovenească Sfântul Gheorghe Nou adăposteşte mai multe sfinte odoare, între care moaştele domnitorului martir Constantin Brâncoveanu.
