Floriile se serbează cu o săptămână înaintea duminicii Sfintelor Pasti. Ca semnificație, în Duminica Floriilor se serbează intrarea Mântuitorului în Ierusalim.
Iisus Hristos a fost aclamat ca un împărat. Mulțimile, în semn de bucurie, aruncau înaintea Lui frunze de palmier sau de smochin (finic), simbolul biruinței. Chiar și copiii Îi strigau cuvinte de laudă.
Intrarea Domnului în Ierusalim, împreună cu Sâmbăta lui Lazăr, de care este indisolubil legată, inclusiv liturgic, fac trecerea de la perioada Postului mare - care ia sfârșit în seara de vineri care precedă Sâmbăta lui Lazăr - la Săptămâna Mare, a Patimilor și a Învierii Mântuitorului.
În Evanghelia după Ioan (12, 1-19) este scris:
„Deci, cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
Şi I-au făcut acolo cină şi Marta slujea. Iar Lazăr era unul dintre cei ce şedeau cu El la masă.
Deci Maria, luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului.
Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea să-L vândă, a zis:
Pentru ce nu s-a vândut mirul acesta cu trei sute de dinari şi să-i fi dat săracilor?
Dar el a zis aceasta, nu pentru că îi era grijă de săraci, ci pentru că era fur şi, având punga, lua din ce se punea în ea.
A zis deci Iisus: Las-o, că pentru ziua îngropării Mele l-a păstrat.
Că pe săraci totdeauna îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.
Deci mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi au venit nu numai pentru Iisus, ci să vadă şi pe Lazăr pe care-l înviase din morţi.
Şi s-au sfătuit arhiereii ca şi pe Lazăr să-l omoare.
Căci, din cauza lui mulţi dintre iudei mergeau şi credeau în Iisus.
A doua zi, mulţime multă, care venise la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim,
Au luat ramuri de finic şi au ieşit întru întâmpinarea Lui şi strigau: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel!
Şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris:
"Nu te teme, fiica Sionului! Iată Împăratul tău vine, şezând pe mânzul asinei".
Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea I le-au făcut Lui.
Deci da mărturie mulţimea care era cu El, când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi.
De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta.
Deci fariseii ziceau între ei: Vedeţi că nimic nu folosiţi! Iată, lumea s-a dus după El.„
În Evanghelia după Matei, care se citește în Duminica Floriilor la Utrenie (21, 8-13):
„Și cei mai mulți din mulțime își așterneau hainele pe cale, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le aşterneau pe cale,
Iar mulţimile care mergeau înaintea Lui şi care veneau după El strigau zicând: Osana Fiului lui David; binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului! Osana întru cei de sus!
Şi intrând El în Ierusalim, toată cetatea s-a cutremurat, zicând: Cine este Acesta?
Iar mulţimile răspundeau: Acesta este Iisus, proorocul din Nazaretul Galileii.
Şi a intrat Iisus în templu şi a alungat pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în templu şi a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
Şi a zis lor: Scris este: "Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceţi peşteră de tâlhari!"
Şi au venit la El, în templu, orbi şi şchiopi şi i-a făcut sănătoşi. .
Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?
Şi lăsându-i, a ieşit afară din cetate la Betania, şi noaptea a rămas acolo. „
Numele popular de Florii, păstrat pentru praznicul Intrării Domnului în Ierusalim, provine de la numele sărbătorii antice romane a primăverii, Floralia, care se desfășura în antichitate aproximativ în perioada în care acum se sărbătorește Intrarea Domnului în Ierusalim. Calendarul liturgic creștin l-a înlocuit pe cel păgân, inclusiv în memoria colectivă. În limba română, memoria colectivă a păstrat pentru praznicul creștin numele sărbătorii antice.
Tradiții
Creștinii sărbătoresc Floriile cu bucurie, dar și cu înțelegerea faptului că zilele care urmează sunt unele ale tristeții. În această zi este dezlegare la pește și icre.
Creștinii care locuiesc în zone unde nu cresc palmieri sau smochini aduc la biserică ramuri de salcie. La sfârșitul Sfintei Liturghii, preotul rostește o rugăciune de binecuvântare, apoi stropește ramurile cu agheasmă și le împarte credincioșilor, care împodobesc cu ele icoanele din casă, păstrându-le cu grijă.
În seara premergătoare Floriilor, în unele locuri se organizează o procesiune care pornește întotdeauna de la o biserică și se sfârșește la o altă biserică. Se amintește, astfel, întâmpinarea Mântuitorului de către mulțini pe drumul Său spre Ierusalim. Procesiuneal în sine are și rolul binecuvântării locului respectiv.
Obiceiuri
De Florii, credincioșii pun ramurile sfințite de salcie la pomii fructiferi pentru a fi mai roditori sau la ușa casei pentru a fi ferită de rău. Părinții își ating cu ele copiii ca să crească sănătoși și înțelepți.
În tradiția populară, ramurile sfințite de salcie ajută la vindecarea bolilor. Sunt păstrate până la sărbătoarea Floriilor din anul următor pentru a aduce spor și belșug în casă.
În unele zone din România, de Florii fetele necăsătorite pun busuioc în apă și se spală pe cap la miezul nopții. Apoi, toarnă apa la rădăcina unui pom înflorit. Se spune că, dacă procedează astfel, în scurt timp își vor găsi sufletul pereche. În schimb, dacă nu fac ritualul până la ivirea zorilor, vor albi de tinere.