Creştin ortodocşii prăznuiesc la 8 septembrie o mare sărbătoare care deschide noul an bisericesc ce a debutat în prima zi a lunii lui Răpciune: Naşterea Maicii Domnului.
Sinaxarul ne spune că tatăl Sfintei Fecioare Maria, Ioachim, se tragea din neam împărătesc. “(...) Cu toate că-şi ducea la Dumnezeu darurile îndoite, ca un iubitor de Dumnezeu şi bogat ce era dar, pentru nerodire, era defăimat căci erau sterpi şi nu aveau copii.
De aceea mâhnindu-se la inimă, el în munte, iar femeia lui, Ana, în grădină, se rugau cu lacrimi Lui Dumnezeu Care, ascultându-i, le-a dat rod sfânt pântecelui, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu”. (Vieţile sfinţilor de peste tot anul).
La un mare praznic al iudeilor, Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana, aflaţi la o vârstă înaintată, au mers la biserică, dorind să dea şi ei jertfă Lui Dumnezeu din averile lor.
Preotul însă i-a mustrat pentru faptul că îndrăzneau acest lucru fiind “sterpi şi neroditori”. Mâhnit şi ruşinat, gândindu-se la cele întâmplate, dreptul Ioachim s-a hotărât să se ducă pe munte, unde să-şi înteţească postul şi rugăciunea, poate, astfel, Domnul se va milostivi şi le va dărui un copil.
Sfânta Ana a încuviinţat cele spuse de bărbatul său şi, mergând acasă, la Nazaret, după ce a făcut multă milostenie, a intrat în grădină rugându-se fierbinte Domnului, cu durere şi multe lacrimi.
Dumnezeu le-a ascultat rugăciunea şi, trimiţând pe Sfântul Arhanghel Gavriil la Ioachim, în munte, apoi la Ana, în grădină, a vestit că vor fi binecuvântaţi la bătrâneţe cu o fiică ce se va numi Maria, de care toate popoarele pământului se vor bucura. “Astăzi uşa vieţii se deschide, astăzi raza Soarelui Celui înţelegător răsare, astăzi Maica bucuriei se naşte spre mântuirea a toată lumea. Veseliţi-vă popoare şi vă bucuraţi şi, cu credinţă, din inimă lăudaţi-o aşa: Bucură-te, dumnezeiască Pruncă Maria, care astăzi te-ai născut spre bucuria şi mântuirea a toată lumea!” (Condacul I, Acatistul Naşterii Maicii Domnului).
Despre măritul praznic al Naşterii Preacuratei Fecioare Maria, părintele arhimandrit Cleopa spunea într-una din predici: “Iubiţii mei fraţi în Hristos, v-aţi gândit vreodată pentru care pricină Sfinţii şi dumnezeieştii Părinţi, care au alcătuit Sinaxarul, au rânduit ca praznicele împărăteşti, care împodobesc crugul anului, să înceapă cu Naşterea Maicii Domnului şi să se sfârşească cu Adormirea ei? După cum se ştie, în prima lună a anului nou bisericesc, în a opta zi a lunii septembrie prăznuim Naşterea Maicii Domnului, iar în luna ultimă a anului bisericesc, la 15 august, prăznuim Adormirea ei. Pricina cea tainică, pentru care anul bisericesc începe şi se sfârşeşte cu praznicele Maicii Domnului, este aceasta că, prin mijlocirea Maicii Domnului, Preamilostivul Dumnezeu a binevoit a începe şi a termina planul mântuirii neamului omenesc din robia diavolului şi din munca iadului. (...) Ziua de astăzi a sosit la noi cu lumină duhovnicească, cu bucurie sfântă, fiindcă astăzi se naşte Maica luminii şi a bucuriei.”
