Deşi pare firavă și fragilă, cei care o cunosc știu că sub aparenta fragilitate are o forță și o energie care ar putea muta munții din loc, ar putea despica mările în două (ca în poveștile despre Moise, pe care i le spunea bunicul său care fusese preot) ori ar preschimba, prin jocul artistic și emoțiile transmise, durerea și suferința omenirii într-un cântec luminos încăpător cât lumea.
S-a născut la 6 martie 1969, în București, într-o familie de intelectuali, cu tatăl inginer și mama profesoară. Își amintește că își dorea să fie actriță încă de la vârsta de 5 ani.
„Actoria este meseria în care te poți juca. Dacă, fiind copil, mi-a intrat ideea asta în cap și nu m-a părăsit până acum, probabil că asta a fost să fie. Mi s-a părut că actorii sunt niște ființe foarte libere, foarte vii, care au șansa să se joace toată viața. Bine-nțeles că joaca asta înseamnă și meșteșug și supliciu, dar cred că asta face efortul și osteneala să aibă sens și să fie plăcute.”
Termină liceul în 1987 și dă examen la actorie, fiind 400 de candidați pe 4 locuri. Pică examenul prima sub linie, simte că chiar se poate, mental transformă eșecul într-o victorie, iar pentru o mai bună pregătire merge la profesorul Cătălin Naum și „se școlește” la Teatrul Studențesc Podul.
Dă a doua oară la facultate și intră din prima, în 1988. Tot atunci debuta în filmul „Rochia albă de dantelă”, în regia lui Dan Pița. Absolvă Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică București, în 1992, la clasa profesorilor Florin Zamfirescu și Doru Ana.
De atunci, joacă pe scana Teatrului Național (pe care juca deja din 1989). După terminarea facultății urmează un stagiu de pregătire la Universitatea și Teatrul „Old Globe” din San Diego (SUA), primind ulterior o bursă completă de studii la Academia Americană de Music-hall și Artă Dramatică din New York, unde a absolvit în 1996.
Astfel, la teatrul LG Globe Theatre din San Diego a interpretat rolul Anna în „Scripcarul pe acoperiș”, de John Kander și Fred Ebb, iar, la venirea în țară, la Teatrul Nottara a jucat în „O casă cu păpuși” de Henrik Ibsen, „Acești nebuni fățarnici” de Teodor Maziliu, „Scenariul” de Martin Crimp.
Printre spectacolele jucate la Teatrul Național amintim: „Omul din La Mancha”, de Dale Wesserman, „Mofturi la Union” după I.L.Caragiale, „Trei surori” de A.P.Cehov, „Chicago” de Maurine Dallas Watkins, etc.
În filmele jucate a făcut roluri excepționale în „Triunghiul morții” (1999), „Talisman” (1998), „Femeia visurilor” (2005), „Lacrimi de iubire” (2006), „Poziția copilului” (2013). Această peliculă i-a adus, în 2014, Premiul Gopo pentru cea mai bună actriță în rol secundar. Mai nou, joacă în serialul ”Lia, soția soțului meu”.
Tot ca premii, obține Premiul pentru Debut la Festivalul de Film de la Costinești pentru rolurile din ”Rochia albă de dantelă” și „Momentul adevărului”, în 1991; Premiul „Drama-Logue” al Criticii din Los Angeles pentru rolul Leah din „Dybbuk”, iar, în 2004, îi este conferită Medalia „Meritul Cultural” Titlul de „Societar de Onoare” al Teatrului Național „I.L.Caragiale”-București, oferit de Președintele României.
Astăzi, talentata actriţă împlinește 54 de ani. Să-i urăm, împreună cu cei care au văzut-o în filme și la teatru, cu cei care o cunosc și cu cei care n-o cunosc încă, multe bucurii, sănătate și clipe fericite. La mulți ani, Ilinca Goia!
