Deşi viaţa a sucit-o și-a răsucit-o destul de sever, deşi destinul nu i-a oferit opţiuni pe măsura talentului său, Elena păstrează aceeaşi voce tulburătoare, aceleaşi trăiri sincere, necosmetizate, aceeaşi melodicitate împletită cu virtuţi poetice.
Ba mai mult, muzicalitatea sa interioară, gândirea sa melodică o fac să fie un bun versificator, dovadă stând multele piese puse pe propriile-i versuri. Și chiar mai mult, îi dă curajul necesar ca, în anul 1996, să semneze albumul de versuri „Poezele pentru Vipi”, ilustrat de Ștefan Popa-Popas.
Micuţă (ca înălţime), frumoasă, plină de energie, guralivă, dar cu o voce distinctă, specială, în muzica uşoară autohtonă, voce care a făcut să fie îndrăgită de milioane de români, Elena Cârstea a lăsat un gol (muzical) în inimile noastre atunci când a hotărât să se mute definitiv în America.
S-a născut în 26 februarie 1962, la Agnita, județul Sibiu, și absolvă, în 1981, Liceul de Artă din Sibiu. Cum a cântat de mică alături de sora sa în formații muzicale școlare, nu e de mirare că la numai 16 ani și-a format propriul grup alături de Ioan Gyuri Pascu sub numele de „Trandafirii negri”.
Poate de atunci opțiunea ei pentru a purta vestimentație preponderent de culoare neagră. Colaborarea dintre cei doi n-a ținut mai mult de un an, pentru că, în perioada 1982-1986, o găsim ca solistă a formațiilor Cornel Verban și Alexandru Wilmany.
În această vreme, în 1983, obține prima sa distincție: Premiul publicului la Festivalul Melodii 83 cu piesa „Ochii tăi”. Cariera muzicală intră hotărât pe o pantă ascendentă, este din ce în ce mai cunoscută și mai apreciată, astfel încât, în anul 2000, colaborează cu grupul „Star 2000” al lui Petre Geambașu pentru un turneu în Emiratele Arabe Unite.
Până atunci însă, obține locul I la festivalul de la Izmir, Turcia (1995), locul I la Coven, Irlanda (1998), premiul al III-lea în Egipt cu piesa „Every time u walk away”, locul I pentru piesa „Gelozie” la Vilnius, Lituania, și locul al II-lea pentru piesa „Noi”.
Dacă tot vorbim de distincții, trebuie amintit că Președintele României Ion Iliescu i-a conferit, la 10 decembrie 2004, ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler. Cu inițiativă, temperamentală cum o știm, înființează și este președinte de onoare al Sindicatului Interpreților și Compozitorilor Liberi Profesioniști din România.
În anul 2006 părăsește țara și trece oceanul, stabilindu-se în Florida (SUA), unde viețuiește alături de soțul său, Glenn Muttart, și de cele două fiice pe care le-a adoptat în urmă cu mulți ani (de la un cămin de copii din Bistrița-Năsăud), Sandra și Adriana.
Deși recunoaște că-i este dor de România, pare că-i este tare bine acolo, mai ales că, de când l-a cunoscut pe Glenn, și-a schimbat părerea despre tagma bărbătească, pe care, cu multă vreme în urmă, a numit-o într-un fel anume în direct și la o oră de maximă audiență la un post de televiziune.
Din păcate, în luna iulie 2009, a fost diagnosticată de medici cu anevrism cerebral. Din fericire, operația s-a efectuat cu succes. Astfel încât, după refacerea în urma intervenției chirurgicale, s-a hotărât să participe la Eurovizion în cadrul selecției naționale. Piesa cu care a concurat, intitulată „Spinning”, a fost scrisă de ea însăși, pe muzica lui Cristian Faur.
Cu ceva timp în urmă spunea: „Nu am mai cântat deloc în anii ăștia. Nu am vrut să cânt. Nu m-am dus nici să încerc, pentru că m-am gândit că sunt prea în vârstă să mă duc. Am fost numai în Las Vegas, unde am luat un loc I pentru „Nu sunt perfectă”, pentru compoziție”.Dar noi, cei care am ascultat-o cu bucurie atâția și-atâția ani, ne-am dori s-o auzim în continuare. Pentru noi, cei care o îndrăgim, nu va fi niciodată „prea în vârstă”.
Astăzi, Elena Cârstea împlinește 62 de ani. Credeți că este prea în vârstă pentru a cânta, când însăși muzica n-are vârstă? Noi, cei mulți, cei de acasă, noi, publicul ei fidel o așteptăm și-i urăm cu mare drag infinite bucurii, sănătate și un cor de gânduri bune. La mulți ani, Elena Cârstea!”
