Compozitor, instrumentist, orchestrator, Mircea Drăgan este unul dintre cei care au binecuvântat sonor zorii timpuri, timizi, ai muzicii rock românești de la mijlocul anilor ’60 și începutul anilor ’70, fiind, pe rând, membru în grupul Sideral (1965), șef de formație în trupa Mondial (fondată în 1968) și Romanticii (1972).
Dintre toate, cu Mondial a atins cel mai înalt punct al succesului, muzica trupei, versurile din cei mai importanți poeți autohtoni și acuratețea interpretării vocale făcând-o și azi ascultată și îndrăgită de melomani.
S-a născut la 20 mai 1945, în București, într-o familie de muzicieni cu vechi tradiții, cu bunicul din partea mamei violonist și bunica profesoară de muzică și autoare de manuale școlare de muzică.
Așadar, înconjurat fiind de instrumente muzicale, de portative cu note, de o atmosferă constant melodică, era firesc ca micuțul Mircea să se implice el însuși în „melosul” familial, la vârsta de 3-4 ani învățând deja să cânte la pian.
Bunicii îl încurajează, părinții îl sprijină, astfel încât se hotărăște să urmeze Conservatorul. Cu un an înainte, însă, de a da examenul este preocupat de noile curente muzicale care începuseră să cucerească lumea: rock, disco, pop, jazz-rock. La 20 de ani cânta deja în Sideral.
După ce a învățat abc-ul integrării și armonizării într-o trupă a continuat cu Mondial, din 1968 până în 1971. Greu de crezut că în acea perioadă a fost o trupă mai ascultată! „Romanță fără ecou”, „De va veni la tine vântul”, „Atât de fragedă”, „Primăvara”, „Patida-Dam-Dam” etc. au încântat generații, au generat pasiuni, au adunat fani.
A urmat perioada Romanticii, din 1972 până în 1990. Începe să compună încă din 1969, însă succesul pe acest plan vine ceva mai târziu, prin ’76, cu „Soare și foc” (albumul cu Romanticii) și piesa „Mâine”, care a câștigat premiul de compoziție și interpretare în Germania.
Evident, participă la mai toate festivalurile care se țineau în România: Festivalul de la Mamaia, Festivalul Muzicii de Dans, Festivalul de la Costinești, Melodia Anului, la toate fiind laureat, premiat, melodiile sale fiind bine primite de public.
Din postura de compozitor, piesele sale au fost cântate de Angela Similea, Loredana Groza, Daniel Iordăchioaie, Silvia Dumitrescu, Mihai Constantinescu, Monica Anghel, Mirabela Dauer, etc. În paralel, din 1978, s-a dedicat celei de-a doua profesii a sa, aceea de regizor muzical, ieșind la pensie din televiziunea română chiar din această funcție.
După 1990, pune bazele societății Drăgan Music, ce avea ca obiect, printre altele, înregistrarea și producția muzicală, în 1993 producând primul album al lui Ștefan Bănică jr., prima producție privată! Având un talent aparte în ceea ce privește înregistrarea sunetului, a colaborat cu mai multe companii de profil de peste hotare,
Olimpia Records din Anglia de exemplu, pentru care a semnat producții destinate discului, colaborând cu Filarmonica din Oradea. Participă și acum în juriile unor concursuri de interpretare și creație, este mereu dispus să-i ajute pe artiștii tineri și compune în continuare muzică instrumentală.
Mâine, talentatul om de muzică împlinește 75 de ani. Să-i urăm multă sănătate, bucurii, zile senine şi o toamnă a vieţii cât mai liniştită şi cât mai muuicală. La mulți ani, Mireca Drăgan!
