Cu toată mirarea copilăriei în ochi, cu toată prospețimea, candoarea și parfumul florilor în obrăjorii fragezi, cu un năsuc cât un vârf de deget și o guriță cât o cireașă, un pic mai înaltă ca Oache, Scăpărici și Omide, sprințară, năzdrăvană și tunsă ca un băiețoi a intrat în sufletele românilor pe porțile de basm ale copilăriei, porți deschise adesea chiar și de adulți, indiferent în ce clipă suspendată a existenței s-ar afla.
Pentru noi toți rămâne „Maria Mirabela” (în fapt Mirabela), oricât de matur îi este azi chipul, gestul, rafinamentul spiritual sau timpul biologic trăit. Dar Medeea Marinescu nu este nici pe departe prizoniera unui rol făcut pe când avea doar 6 ani, este actriță în toată puterea cuvântului, mamă, soție și om al cetății. Doar că noi, rătăciți și depărtați de mult de magicul tărâm al paradisului propriei copilării, avem tendința s-o proiectăm și s-o știm mereu acolo, în speranța că prin ea, la rându-ne, ne putem reîntoarce și reîntâlni cu noi înșine la vremea zmeelor colorate, a păpușilor cu cosițe blonde, a șotronului și-a cireșelor coapte aninate la urechi.
S-a născut la 27 mai 1974, în București, într-o familie de cineaști, cu tatăl operator de imagine (a filmat la „Ion”, „Proba de microfon”, „Saltimbancii”, etc) și mama macheusă. Era mai mereu la filmări, ba încurcându-se în trepiedul aparatului de filmat ori printre picioarele tatălui, ba scormonind emoționată în trusele de machiaj ale mamei, ascunzând-se printre decoruri, prin grădina din fața lacului de la Buftea, încercând peruci, costume, recuzite de epocă, simțindu-se mai ceva ca-n magicul Disneyland.
Și totuși, primul rol jucat într-un film nu este cel al Mirabelei din „Maria Mirabela”, ci debutează la vârsta de numai 3 ani în filmul „Iarna bobocilor”, fiind „copilul” Varvarei (Draga Olteanu-Matei) și al lui Toderaș (Marin Moraru). Cum, îndată ce s-au terminat filmările pentru „Maria Mirabela” a intrat în clasa I, la un moment dat școala a organizat o ieșire cu clasa la cinematograful din cartier, chiar la filmul unde ea interpretase rolul principal. Atunci a simțit pentru prima oară ce înseamnă să fii vedetă, ce înseamnă să ți se dea atenție și toți copiii să-și dorească să se joace cu tine.
Pentru o vreme filmul a fost lăsat deoparte, atenția și preocupările sale de copiliță îndreptându-se spre pianul cumpărat pentru ea de familie, din banii contractului la „Mirabela”. În timp, pianul a devenit confidentul stărilor sale cele mai intime, tălmăcite prin intermediul lui Chopin și Mozart, Beethoven, Brahms și Scriabin. În clasa a V-a câștiga un concurs de pian, iar în clasa a X-a, prin anii 90, invitată fiind în Franța la un festival al tinerilor cineaști, i-a cântat Brahms și Chopin cunoscutei actrițe Claudia Cardinale.
După terminarea liceului de muzică, când tocmai se pregătea pentru Conservator, a filmat „Domnișoara Christina”. „Nu credeam că actoria e o profesie, ci un fel de a trăi frumos. Apoi mi-am dat seama că e o profesie din care trebuie să trăiești. Și am reușit să fiu sinceră cu mine și să-mi dau seama că eram mai bună ca actriță decât ca pianistă”, mărturisea mai demult Medeea. Astfel a dat examen, a făcut cursurile și-a absolvit Academia de Teatru și Film din București (1996).
Și-a început să joace în filme, mai ales franțuzești. În 2005 a colaborat cu regizoarea Isabelle Mergault la filmul ”Je vous trouve tres bon”, premiat cu un Cesar, mai apoi a apărut în „Weekend cu mama”, iar în 2009 a filmat pentru „Donnant, Donnant”, alături de Daniel Auteuil. La 15 iunie 2009 naște primul său copil, pe Luca, iar în 2016, pe al doilea, pe Filip.
Astăzi, copilul „Mirabela” și adulta Medeea împlinesc 44 de ani. Dacă ar mai putea micuța Mirabela să cânte un cântec de leagăn, să-l adoarmă pe Moș Timp și să oprească vremea-n loc pentru Medeea, ce bine-ar fi...! Noi, însă, să urăm talentatei și sensibilei actrițe tot binele din lume, sănătate, bucurii și roluri minunate în filmele ce or să vină. La mulți ani, „Mirabela”! La mulți ani, Medeea Marinescu!
