Cu toţii îl ştim, în primul rând, ca făcând parte din legendara trupă Phoenix. Poate cel mai bun basist (şi compozitor în acelaşi timp) pe care l-a avut vreodată muzica rock românească, Josef Kappl, Ioji pentru cei apropiați, s-a născut în Petrila pe 15 ianuarie 1950. Fugarele amintiri ale copilăriei sunt legate de fotbalul jucat pe stradă, vara, și de bătăile cu bulgări, iarna.
Cum tatăl său cânta la vioară în orchestra semisimfonică din localitate, contactul cu muzica s-a făcut tot în perioada fragedă a copilăriei.
Din pasiune sau volens-nolens a învățat să cânte la același instrument, iar pe la 6-7 ani mergea alături de tată la repetițiile acestuia. Fiindcă deprinsese și acordeonul, când ajungea la țară, bunicul său era tare mândru să-l pună să cânte în fața vecinilor, pe uliță.
De rock s-a îndrăgostit pe la 13-14 ani ascultând Beatles și Rolling Stones, la Europa Liberă. Prima piesă ascultată, „I wanna hold your hand”, a Beatles-ilor, i s-a părut venită de pe altă lume, de domeniul fantasticului, față de ce auzise până atunci la postul nostru de radio.
Prins de val, cu entuziasm juvenil, înființează, alături de alți colegi de liceu, trupa Color. Cu toate că tatăl său, părintește, îngrijorat pentru viitorul copilului, îl îndeamnă spre medicină, alege muzica.
Între timp, ascultă Phoenix și simte că locul său nu poate fi în altă parte, ci numai în acea trupă. Își face un scop clar din acest lucru și-și proiectează viitorul sub impulsul acestui gând. Asta însemnă că încă de pe atunci era conștient de talentul și vocația sa.
La 18 ani, își propune să meargă înTimișoara, să facă Facultatea de Muzică, să aibă toate datele pentru a accede în trupă. După intrarea la facultate, ca să aibă încă un argument în scopul propus, pune bazele formației Clasic 20.
Cum tocmai plecase Moni Bordeianu în America și Phoenixul era ușor în derivă, îl abordează pe Nicu Covaci în curtea facultății, propunându-i să intre în trupă. Orgolios, scorțos și infatuat Covaci îl refuză, pe motiv că n-a auzit de el. Câteva luni mai târziu, Ioji cântă la mare, la Eforie, cu trupa sa Clasic 20. La un restaurant din apropiere cânta și Phoenixul.
Într-o seară, călcându-și peste recunoscuta-i mândrie, Covaci vine să-i vorbească. În acea noapte, la o bere pe plajă, au stabilit împreună viitorul Phoenix. Așa a început să se nască legenda!
Astfel, din 1970, face parte din ceea ce avea să devină cea mai mare trupă de rock românească, alături de Covaci, Baniciu, Țăndărică și Erlend Krauser. Au succes enorm, umplu stadioane, publicul le este la picioare.
Vorba cuiva: „dacă se mai și tundeau, erau împărații României”! Căpătând o așa mare notorietate, sistemul comunist începe să-i considere periculoși și destabilizatori. Urmează să fie mai puțin difuzați la TV și la radio. Le rămâneau, însă, concertele unde chiar erau împărați!
Cu toate astea, fug în Germania, în 1977, la inițiativa lui Covaci. Cum Phoenixul n-a avut priză la public în noua țară aleasă, Ioji intră în trupa germană Lake, care ținea concerte alături de nume grele ale rockului mondial: Genesis, Bob Dylan, Santana, iar, din 1985 până în 1994, colaborează cu artistul german Heinz Rudolf Kunze. În 1991, revine în țară pentru o serie de concerte cu vechea trupă Phoenix.
În momentul de față, proiectele și toată energia și le consună în cadrul formației Pasărea Rock, alături de Banicu și Țăndărică, cu amendamentul că, în 2013, a lansat opera Meșterul Manole, compusă de el pe un libret scris de Victor Cârcu.
Așa și-a trăit viața până acum și a scris istorie (muzicală), poate cel mai mare basist pe care îl avem. Căci istoria rock românească va începe, cât va fi lumea lume, cu formația Phoenix.
Mâine, cunoscutul basist împlineşte 71 de ani. La mulți ani și multă sănătate, Ioji! Încă avem mare nevoie de energia pozitivă, de talentul și creativitatea ta! La mulți ani!
