Fost jurnalist, unul dintre cei mai reputaţi analişti economici din ultima jumătate de veac, fost ministru de finanţe în guvernul Ciorbea, Ilie Şerbănescu este de multă vreme o voce sonoră în peisajul media, încercând prin analizele pertinente şi la obiect ale domniei sale să avertizeze, să tragă semnale de alarmă, să pună sub lupă economia românească în sine, dar şi în conexiunea ei cu economia UE sau a lumii.
Dar, cum nimeni nu e profet în ţara lui, puţini sunt cei care îi iau în seamă previziunile pe termen scurt, mediu sau lung. Cu toate că, de cele mai multe ori, fiecare an trecut confirmă cele spuse de el.
S-a născut la 20 iulie 1942, în Bucureşti, şi, iniţial, în anul 1960, după terminarea liceului a dat la Medicină, însă nu a reuşit deoarece din dosarul său reieşea cu nu are “origine sănătoasă”, cum se spunea pe vremea aia. Atunci s-a îndreptat spre Academia de Studii Economice-Bucureşti. Astăzi este doctor în economie (doctorat obţinut în 1978), vicepreşedinte al Societăţii Române de Economie şi analist economic, având publicate aproape 1000 de articole şi studii asupra reformei postdecembriste în România.
Ştiţi ce mărturisea cu obidă şi ce previziuni făcea domnia sa acum ceva ani, tot de ziua sa de naştere? “Mă numesc Ilie pentru ca m-am născut de Sfântul Ilie. Probabil, tocmai Sfântul Ilie a făcut să pot trece prin viaţă până la această vârstă înaintată, lăsându-mă şi în vâltoarea timpurilor, dar şi săltându-mă, alături de el, în carul său din nori, în momentele cele mai grele.
Am trăit ascensiunea dureroasă a comunismului, am trait şi decăderea cvasiridicolă a acestuia, am trait renaşterea spectaculoasă a capitalismului în România sau, mă rog, a ceea ce numim, maculator, capitalism în această ţară. Şi dacă mai fac puţin umbră pământului, apuc, după cum se desfaşoară lucrurile, căderea şi a acestuia.
În consecinţă, aş spune că în comunism n-am fost disident, ci doar decent. Nici măcar acum nu sunt disident, ci doar decent. Din păcate, doar disidenţii pot eventual schimba ceva, decenţii însă nimic. Cunoaşterea economiei este un privilegiu pentru desluşirea trecutului şi înţelegerea viitorului.
Mă întrebaţi de regrete. Regretul cel mai mare este că atât în comunism, cât şi în ceea ce numim acum capitalism in România, nu a existat o soluţie naţională, ci doar una individuală, pe care, vai, mulţi, din ce în ce mai mulţi o cauta în afara României.
Mă intrebaţi ce viitor văd României. Este unul minunat, dar lipseşte cu desăvârşire, din simplul motiv că România nu mai are economie. Ceea ce este acum prin România, nu este economie. Şi dacă economie nu e, nimic nu e. Este foarte posibil ca România însăşi să dispară. N-aş vrea să apuc vremurile acelea. Ar fi cea mai mare durere”.
Deşi a fost ministru, deşi mai scrie pe la ziare, este un om simplu, ca noi toţi, care plăteşte taxe şi impozite, cu nevoi şi lipsuri, aşa cum singur consemna mai demult într-o scrisoare deschisă: “Aici m-am născut, aici mi-am petrecut copilăria, mi-am făcut studiile şi am muncit până când am ieşit la pensie. Am muncit 42 de ani din care 22 pentru propăşirea socialismului şi 20 pentru dezvoltarea capitalismului, a democraţiei de la care am sperat atât de mult. Acum sunt la pensie. Să nu credeţi cumva că m-am pricopsit. Îmi petrec anii chivernisind banii din pensie în primul rând pentru plata facturilor”.
Astăzi, dincolo de efemere analize pământene, după socotelile, previziunile şi îngăduinţa Celui de Sus, reputatul economist împlineşte 76 de ani. Să-i urăm toate cele bune, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, o şi mai adâncă putere de analiză şi o mai vehementă luare de poziţie, în speranţa că vocea sa va ajunge şi va fi înţeleasă de cât mai mulţi. La mulţi ani, Ilie Şerbănescu!
