Categoric, Grigore Leșe este un fenomen. Aproape toată viața și-a petrecut-o căutând, descoperind, adunând din cătune uitate de lume, de la oameni uitați de vreme și de vremuri, crâmpeie de cultură românească cuibărită în cântece vechi, în tradiții, în datini, în obiceiuri care ne definesc ca neam și ne individualizează într-un spațiu al globalizării și-al aducerii popoarelor la un indice de așa-zisă civilizație pe cale să șteargă ori să risipească în cele patru vânturi orice urmă de duh național
Dacă am avea măcar un Grigore Leșe în fiecare județ, 41 de oameni talentați și scormonitori ca el, neobosiți ca el, îndârjiți ca el, 41 de „clone” ale lui Leșe numai, abia atunci România s-ar regăsi și s-ar scutura, aidoma bidiviului care mănâncă jăratec, de toate nonvalorile care rod încet, metodic, ca termitele, toată seva ființei noastre naționale.
Însă, în primul rând, Grigore Leșe știe a hori ca nimeni altul. Și nu cântă cu vocea, cântă cu sufletul. Tot ce are mai bun, mai vechi, mai autentic, mai valoros țara asta, tot ce se află în spiritul ei venit de la moși și strămoși, până-n ceasul dintâi, e în sufletul lui Grigore Leșe.
S-a născut la 20 februarie 1954, în Stoiceni, la 7 km de Târgu Lăpuș, aproape de Baia Mare și Sighetu Marmației. Deoarece satul oprește toate drumurile la el, se înfundă în fața muntelui Șatra, lui Leșe îi place să spună că are casa la marginea lumii, că lumea începe și se sfârșește acolo. Copilăria îi este marcată mai ales de perioada colindatului. „Când eram copil, în tot satul se făceau colaci pentru colindători. Nu se dădeau bani, că nu umblau oamenii după bani. Colindele ne-au ținut în lume 2000 de ani. D-aia am rezistat atât! Azi, colindatul s-a transformat în comerț!”
A absolvit Academia de Muzică „Gheorghe Dima”, din Cluj-Napoca, Facultatea de Interpretare (Fagot), azi fiind doctor în Muzică și profesor asociat al Facultății de Litere, Universitatea București și al Universității de Muzică București.
„Puțini știu că întâi am învățat a cânta de la mama cu glasul, de la uncheșu’ Gavrilă cu fluierul și, de la tata, care era staroste la nunți, cunoscut în toată Țara Lăpușului, rânduiala obiceiurilor. Și între tata și mama or fo niște legături, ei or știut când m-or făcut pă mine, anume ca să ies așe. În ziua de azi copiii se fac la întâmplare. Or tata o avut o dorință: să știe Leșe a cânta! Și mama mi-o spus că, după ce m-o făcut pă mine, și-o schimbat glasu’ altfel. Mi-o dat glasu’ mie! Și-așa o fost! Am știut d-atunci ce vreau să fac pe lumea asta”, spunea Grigore.
A editat numai câteva albume (Cântec pastoral, Cântece de cătănie, Horile Vieții, Așteptând Crăciunul, Hori în Țara Lăpușului), deoarece, așa cum spune, „de-a lungul anilor am căutat să interpretez cântecele care se găseau în sufletul oamenilor, ori cântece de acest fel sunt foarte puține. De aceea pot spune că nu am un repertoriu foarte vast, căci mai presus de orice am vrut să păstrez calitatea, eu nu scot muzică pe bandă rulantă!”
Astăzi, neobositul şi valorosul interpret tradiţional împlineşte 64 de ani. Să-i urăm să aibă parte de tot ce este mai bun şi mai frumos pe lume, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, să-i apreciem îndârjirea şi meticuloasa muncă pentru a scoate la lumină şi-a pune în valore tot ce este mai de preţ în fiinţa neamului şi-n identitatea sa naţională şi să-i mulţumim pentru tot ce face în primul rând pentru noi, cei pierduţi în vâltoarea stearpă a muzicii comerciale. La mulţi ani, Grigore Leşe!
