Aparent fragilă, dar cu o imensă forță interioară și cu o uriașă ambiție, blonda cu ochi albaștri a făcut istorie în cursele de 5000, 2000 și 1500 m, cu recorduri mondiale (la 2000 m, în 1998, și la 5000 m, în 1995, la Dortmund), arătându-și măreția în lupta cu timpul, singura „unitate de măsură variabilă” în cazul marilor alergători.
S-a născut în 14 noiembrie 1975, la Bistrița, într-o familie mixtă româno-maghiară (cu tatăl de naționalitate maghiară), dar, surprinzător, nu vorbește și n-a vorbit vreodată maghiara acasă. A fost un copil cu multă energie, căruia îi plăcea să se joace mai mult pe-afară. Cum locuiau într-un bloc, la parter, pe la 7-8 ani când părinții insistau să stea mai mult în casă, la învățat, Gabi sărea geamul și tot pe acolo intra în cameră, când îl vedea pe tatăl său venind.
În clasa I-a, destinul începe să-și facă lucrarea și-o „distribuie” la o clasă cu învățător tânăr, mare îndrăgostit de sport. La orele opționale le aducea discuri cu operele lui Ceaikovski, îi scotea la sfârșit de săptămână la cules de plante medicinale, dar și făcea sport cu ei în curtea școlii. Cum ambițioasă a fost dintotdeauna, îi plăcea să învețe și nu se lăsa până nu ajungea printre premianți.
În clasa a V-a, când a început să aibă profesori la fiecare materie în parte, diriginte i-a fost doamna Liana Andrău, o fostă sportivă de gimnastică ritmică. Aceasta și-a învățat elevii că mișcarea este foarte importantă, i-a dus la patinoar și la săniuș în orele de dirigenție, făcând cu ei gimnastică și aerobic la orele de sport. În clasa a VII-a, la 13 ani, destinul începe să-i arate mai pregnant calea ce trebuie urmată.
În primăvara acelui an, diriginta o trimite să alerge la crosul școlar din parcul municipiului Bistrița. A câștigat crosul și, din acel moment, a fost direcționată spre atletism, cu încurajările tatei și reținerile mamei. În momentul în care a ajuns întâia dată la stadion, s-a întâlnit cu colegele de antrenament și cu antrenorul (soțul ei de azi) și-a dar seama că acesta este drumul care trebuie urmat. A absolvit un liceu cu profil sportiv, iar, între 1994-1998, a făcut Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității Babeș-Bolyai din Cluj.
Între anii 1993-2005 participă la sute de competiții la nivel național și internațional, obținând cinci medalii de aur, una de argint și una de bronz. Astfel, în anul 1995, câștigă primul aur în proba de 5000 m, la Universiada din Fukuoka, Japonia; în 1997, 1999, 2001 obține medalii de aur la Campionatele Mondiale de atletism; în 1996 ia argint la JO din Atlanta (SUA), în 2000 bronz la cursa de 1500 m la JO de la Sydney (Australia) și aur la 5000 m, la aceleași Jocuri Olimpice de la Sydney.
În mai 2005 își anunță retragerea din sportul profesionist, iar la 5 martie 2014 este numită ministru al Tineretului și Sportului în Guvernul Ponta, funcție pe care o exercită până la căderea numitului guvern. La jumătatea lunii trecute, Gabriela și-a anunțat candidatura la președinția Comitetului Olimpic și Sportiv Român (COSR).
Astăzi, însă, marea noastră sportivă împlinește 41 de ani. Să-i urăm numai de bine, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, împliniri, și să-i ținem pumnii ca mâine, la alegerile COSR, să iasă președinta acestui comitet, funcție din care negreștit va susține relansarea sportului de performanță și promovarea sportului de masă în România. La mulți ani, Gabi Szabo!
