Până în 1989, oricine ar fi strâns mâna sau ar fi făcut cunoștință cu tânărul firav, cu alură rebelă, de rocker „călit” în zeci de concerte, cu blugi și plete în vânt, n-ar fi crezut că peste o vreme avea să devină un politician de primă mână, șef de partid istoric, președinte al Senatului, candidat la președinție și chiar președinte interimar al României (pentru o lună și jumătate).
A ajuns până în vârful ierarhiei politice de la noi, fiind pentru scurtă vreme primul om în stat (ca preşedinte interimar), însă, cel puţin în momentul de faţă, nu are de gând să revină în politica activă. “Indiferent cine, şi Brătianu dacă învie, Ionel, cine vreţi dumneavoastră, nu mă întorc în politica activă, pentru că nu am plecat din politica activă din motive care ţin de un om, ci am plecat din motive pe care le-am explicat de atâtea ori încât nu e cazul să reiau”, spunea Crin acum câțiva ani.
Pornind de la aceste considerente, mulți ar fi tentați să spună că a trecut perioada de glorie a lui Crin Antonescu, că steaua sa a ieșit din „sistemul solar” al politicii românești, că peste trecutul și epoca sa politică s-a așternut deja „pulberea geologică” a uitării, că istoria ( pe care el însuși a predat-o la școală) nu se mai repetă. Total greșit! Pe de o parte, în politică (la fel ca-n fotbal sau ca-n viață) totul e posibil (mai ales repetabilitatea), iar pe de altă parte, are atâtea calități și abilități ca politician încât, numai dacă nu vrea, nu ajunge să depășească performanțele trecute.
S-a născut la 21 septembrie 1959, în Tulcea, și, ca elev, a dezvoltat o anumită pasiune pentru istorie din moment ce, în 1978, a câștigat olimpiada națională de istorie. Încurajat de tatăl său să urmeze Universitatea din București pentru a deveni profesor de istorie, se înscrie, ia examenul și, în 1985, absolvă universitatea, secția istorie-filosofie. Este repartizat ca profesor de istorie într-o comună din Vaslui, se transferă după un timp în comuna Niculițel (jud.Tulcea), unde predă până în 1989, din 89 până în 90 este muzeograf la Muzeul de Istorie și Arheologie din Tulcea, revenind în învățământ la Colegiul Dobrogean „Spiru Haret”.
Aderă la Partidul Național Liberal, organizația din Tulcea, ajutând la organizarea acesteia. Se remarcă rapid, este ales deputat de Tulcea în 1992 (funcție pe care o ocupă până în anul 2000), fiind, în 1995, vicepreședinte al PNL și lider al delegației liberale în Camera Deputaților. În timpul guvernării CDR, între 1997-2000, este ministru al tineretului și sportului, pe linie de partid fiind ales președinte al PNL, în martie 2009, funcție în care rezistă până în mai 2014.
La începutul anului 2011, Crin Antonescu și Daniel Constantin, președinte PC, au semnat protocolul de formare a Alianței de Centru-Dreapta, alianță la care aderă și PSD-ul lui Victor Ponta, formând împreună o alianță de tip electoral și politic, Uniunea Social Liberală (USL), cu scopul declarat de îndepărtare de la putere a lui Traian Băsescu, de câștigare a alegerilor parlamentare din 2012 și a alegerilor prezidențiale din 2014. USL câștigă alegerile din 2012, însă pe fondul unor neînțelegeri între PSD și PNL, în februarie 2014, Crin Antonescu își retrage partidul de la guvernare, anunțând sfârșitul USL.
Cariera politică a lui Crin Antonescu a culminat cu funcția de președinte interimar al României, când, în vara lui 2012, pe când era președintele Senatului, ca urmare a suspendării președintelui Traian Băsescu, Crin a preluat funcția acestuia. Momentan, nu mai are nici un fel de funcție politică (și nici un fel de plan politic, după cum afirmă), fiind numai un simplu membru PNL.
“Nu fac nimic care să fie de interes public şi lucrul pe care îl savurez cel mai mult în actuala mea situaţie e tocmai acesta că pot avea o viaţă privată. În linii mari preocupările mele sunt legate de citit, de studiat nişte lucruri pe care ani de zile doream să le aprofundez şi pe care nu am avut răgazul să le adâncesc”, îşi justifica Crin, cu ceva vreme în urmă, aparenta “tihnă politică”. De câțiva ani locuiește la Bruxelles, unde soția sa este comisar european pentru transporturi, și este foarte bucuros că poate să bea liniștit o cafea sau o bere, fără să-l recunoască cineva.
Astăzi, dincolo de fricțiunile politice, dincolo de suișurile și coborâșurile pe scara socială, dincolo de sondaje și de sloganuri electorale, într-o binevenită și acceptată liniște, alături de familie, fostul politician împlinește 63 de ani. Să-i urăm toate cele bune, bucurii, multă sănătate, zile senine alături de cei dragi și, de ce nu?, o nouă revenire în „jungla” politicii dâmbovițene, cu atât mai mult cu cât, așa cum sunt voci care îi „salutau” ieșirea din sfera politică, la fel sunt voci care susțin și așteaptă reîntoarcerea. La mulți ani, Crin Antonescu!
