Este actorul care a vrut să demonstreze că limbajul trupului, gestica, expresivitatea, mobilitatea facială, pot comunica, pot transmite la fel de bine sentimente, trăiri, emoții ca și teatrul „cu vorbe”. Este cel care a vrut să arate că scena nu este prin excelență locul unde actorii memorează și reproduc replicile din scenariu, ci și perimetrul unde se poate ține un spectacol, la fel de captivant, numai prin mimică.
Este cel care a vrut să se înțeleagă că Charlot poate fi oricând egalul lui Hamlet. Și mai este cel care, în naivitatea sa fermecătoare, chiar a crezut că lumea va veni buluc la teatru, după 1990. Da, este actorul Mihai Mălaimare, fondatorul și directorul Teatrului Masca.
S-a născut la 27 august 1950, în Botoșani, din părinți funcționari (tatăl lucra la Miliție) și-a avut o copilărie cu destul de multe privațiuni, mai ales că a parcurs-o în teribilii ani 50. Stăteau cu chirie într-o casă în care, atunci când ploua, atmosfera devenea de-a dreptul bacoviană (ca-n „Lacustră”). Pe un teren dat de primărie au ridicat o casă cu ajutorul rudelor, dar cu prea puțină fundație, din chirpici. Nu s-au bucurat prea mult de ea, căci tatăl a fost arestat (pe nedrept) și dați afară. La puțin timp, s-au mai opintit încă o dată și-au mai făcut una. Cam asta i-a fost „frumoasa” copilărie.
În clasele gimnaziale a vrut să facă vioară și a intrat la Școala de Muzică din Botoșani. Nu era talentat, așa că n-a făcut performanță, și-n clasa a VIII-a a ajuns să fie ultimul din clasă. Școala de Muzică n-a mai fost o opțiune. Intră însă la cel mai bun liceu din Botoșani și termină printre primii. Optează pentru Facultatea de Teatru, se pregătește cu profesoara Zoe Anghel Stanca, dă admiterea și pică. Vrea să renunțe, pe motiv că este scund și peltic, însă profesoara are încredere în el și-i insuflă din nou sentimentul izbânzii.
Ia examenul în 1969 și, în 1973, absolvă Academia de Teatru și Film București, specializarea „Arta actorului”, ca șef de promoție. Între 1973-1989 este actor și regizor la Teatrul Național „I.L.Caragiale” din București și colaborator permanent al Televiziunii Române, Redacția de Teatru și Redacția emisiunilor pentru copii.
Din 1990, vrea să facă un alt fel de teatru și înființează Teatrul Masca, după ce, cu greu, obține un sediu într-un fost cinematograf dezafectat din cartierul Militari. Numai că, este dezamăgit de puținul public care se încumetă să treacă dincoace de ușile acestuia: „Cartierul Militari are 300.000 de locuitori. Au aici un teatru de 3 milioane și jumătate de euro, atât a dat primăria ca să se construiască această clădire superbă. Și ce dacă? În mod normal, cartierul ăsta ar trebui să rupă ușile”, mărturisea cu năduf acum câțiva ani.
Și nu este singura sa mare dezamăgire: la fel de dezamăgit (sau poate și mai și) este și de politică, în care a activat 8 ani ca deputat, ultimul partid pe care l-a părăsit fiind UNPR-ul. Dar, cele rele să se spele, cele bune să se-adune, cum este vorba bătrânească la el, la Botoșani.
Mâine, cunoscutul actor împlinește 72 de ani. Să-i urăm toate cele bune, multă fericire, bucurii, și să ne fericească pe mai departe cu minunatul său joc scenic, încă multe decenii de acum înainte. La mulți ani, Mihai Mălaimare!
