Frumoasă, elegantă, stilată, cu o voce unică și un timbru vocal nemaiîntâlnit la nici o altă cântăreață de muzică ușoară de la noi, Corina Chiriac a avut o carieră fulminantă încă de la debut. A fost o răsfățată a sorții, s-a născut în familia care trebuia și-a fost de-a lungul întregului său parcurs muzical (și nu numai), undeva sus, în zona eterată, la care au acces numai artiștii cu greutate. Spunem asta pentru că chiar și acum, după atâția ani de scenă, Corina „râde, cântă și dansează” având de ani buni o emisiune săptămânală de divertisment „Opriți timpul”, emisiune cu un enorm succes.
S-a născut la 26 octombrie 1949, în București, într-o familie de muzicieni cu tatăl, compozitorul Mircea Chiriac, profesor la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București și mama, Elisabeta Chiriac, profesoară de pian la același Conservator. Atmosfera de familie a fost tot timpul o îmbinare între teatru, cântec și voie bună, atâta vreme cât oaspeții nelipsiți în vreo săptămână erau muzicologi, coregrafi, actori dintre cei mai importanți din țară.
O vreme, cât a fost mică, în timp ce adulții prezenți la masa din sufragerie făceau politică, ei, copiii, se hârjoneau pe sub masă, ascundeau pantofii mătușelor, se jucau de-a v-ați ascunselea pe după fotolii ori fugăreau un motan disperat de smotoceala ce i se administra. Când s-a mai mărit puțin, a început să studieze pianul cu mama sa. După o vreme, considerându-se că ar fi mai responsabilă și mai studioasă cu o profesoară străină, s-a apelat la o prietenă a familiei, pianista Rodica Șuțu, una dintre ultimele descendente ale familiei domnitoare Șuțu.
A renunțat la pian, deoarece degetele mici de la mâini erau prea scurte pentru atingerea corectă a octavelor. Asta nu o înpiedică, însă, ca în anul 1955 să se înscrie la Școala de muzică Nr.1, unde studiază vioara timp de 6 ani. Liceul tot acolo îl face, exceptând clasa a XII-a făcută la liceul „Nicolae Bălcescu”. După liceu, în 1967, ia examenul de admitere la IATC „I.L.Caragiale”, clasa actorie. Debutează apoi la Teatrul de Comedie din București, cu un rol secundar în piesa „Sfântul” de Eugen Barbu, făcând parte și din echipa de studenți actori care fac figurație la teatru, studiourile Buftea și TVR. Ceva mai târziu, între 1972-1976, joacă în trei filme: „Cu mâinile curate”, „Aventuri la Marea Neagră” și „Roșcovanul”.
Însă drumul ei în viață este, indiscutabil, cel muzical. În martie 1970 debutează la concursul TV „Steaua fără nume”, unde obține nota maximă, 10, se lansează pe plan național cu piesa „Valurile Dunării”, debutează și internațional în Polonia, în același an este propusă să reprezinte România la Festivalul Internațional Cerbul de Aur, are înregistrări la Radio, Tv și Electrecord, concerte și turnee. Cum spuneam mai sus, de acum înainte, traseul său muzical este necontenit ascendent.
Preț de 16 ani participă la toate edițiile Festivalului de la Mamaia, 11 ani efectuează (până în 1982) lungi turnee în foata RDG și în mai toate fostele țări comuniste, are deseori apariții la TVR în zeci de emisiuni muzicale și de divertisment, îi apar discuri la Electrecord și chiar la alte case de discuri din străinătate. Asta până în anul 1988, când se stabilește în SUA, în Los Angeles. După 1990 revine în țară, este premiată și răspremiată, reia seria concertelor, împrimă alte albume, are emisiuni de divertisment la mai multe posturi Tv, scrie cărți și n-are astâmpăr dacă nu e pe scenă sau pe platourile de filmare.
Astăzi, îndrăgita artistă își dă întâlnire cu fericirea în „casa cu plopi, strada Speranței, la parter” pentru a bea o cupă cu șampanie și-a sărbători împreună cei 69 de ani de viață. Să-i urăm, la rându-ne, multă sănătate și fericire, bucurii, împliniri și să ne încânte pe mai departe încă mulți ani cu prezența și vocea sa unică. La mulți ani, Corina Chiriac!
