Frumoasă (în tinereţe), distinsă (şi azi), cochetă (totdeauna), rebelă (de când se ştie), cu „privire de uraniu”, cum se autodefinea, şi cu netăgăduit talent literar. Aşa era Aurora Cornu în anii în care l-a cunoscut şi a trăit alături de „marele singuratic” Marin Preda. Deşi o mică parte dintre români îi cunosc ori i-au citit scrierile, majoritatea o ştiu ca fiind prima soţie a scriitorului. Numai că viaţa n-a logodit-o cu statornicia, ci cu fascinanta libertate a exploratorului.
Suflet de poet nestatornic, ca un puf de păpădie mânat și pribegit de vântul pasiunilor, a mai fost logodită, prin anii 60, cu un matematician, a plecat apoi la Paris și-a rămas acolo, căsătorindu-se cu Aurel Cornea, un inginer de sunet la televiziunea franceză, a construit o biserică la Cornu și-și împarte existența pământeană între Paris și New York, locuind ba colo, ba dincolo!
S-a născut la 6 decembrie 1931, în Provița de Jos, județul Prahova, într-o familie de agricultori, și-a copilărit la țară până spre 14 ani. De aceea, întrebată ce imagine ar lua cu ea pe cealaltă lume a răspuns: o fată, pe o pătură, sub un nuc, cu o carte în mână. Prima apropiere de poezie s-a produs pe la 10-12 ani, când, la țară fiind, a găsit un volum al unui poet total necunoscut, Niculescu, cu o poezie sentimentală, siropoasă, fără mare valoare literară, dar care a declanșat acel „declic”ce a determinat-o să scrie poezie.
Astfel, prin 1947, la 14 ani, publică în Vocea Prahovei, devenită apoi Flamura Prahovei, poemul care se chema „Agitator” (o descriere a planetei Mercur), poem reprodus mai târziu și în Contemporanul. A absolvit „Mihai Eminescu”, Școala literară din București, și-a lucrat un timp la secțiunea poezie a revistei „Viața Românească”, făcând și traduceri (în primul rând din „Hamlet”).
În 1952 îl cunoaște pe Marin Preda, însă prima reacție a fost de a se ironiza și a se ignora reciproc. Peste doi ani aveau să se reîntâlnească într-o vilă a Uniunii Scriitorilor la Eforie Sud. De atunci au fost nedespărțiți. Oficial aveau să se căsătorească în primăvara anului 1955, ca, după o iubire mistuitoare și chinuitoare, Aurora să-l părăsească pe Marin în vara anului 1958.
Într-o scrisoare din tinereţe, Marin îi spunea: “Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspirațiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puțin înghețat, categoric şi fără ascunzișuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri”.
În 1960 este logodită cu matematicianul Tudor Ganea, care-i promite că o va ajuta să plece din țară. Nu se întâmplă acest lucru, așa că, în momentul în care a fost invitată la Bienala Internațională de poezie de la Knokke-le-Zonte, din 1965, nu se mai întoarce și se stabilește la Paris. Între 1967și 1978, colaborează la emisiunea literară a Monicăi Lovinescu, la Europa Liberă, unde primea 30 de dolari pentru fiecare descriere a unui „portret” de poet francez contemporan.
În 1970, joacă în filmul lui Eric Rohmer „Le genou de Claire”, nominalizat la Globul de Aur, urmând ca, în 1972, ea însăși să producă și să pună în scenă „Bilocation”, film premiat la Psychic Film Festival New York- Montreal. Între timp se căsătorise cu Aurel Cornu, inginer de sunet la televiziunea franceză, cel care avea să fie luat ostatic (1986) în Liban împreună cu alți jurnaliști. Ca un omagiu adus lui Marin Preda și primei ei iubiri mistuitoare, publică, în 2001, „Scrisori către Aurora”, corespondența de îndrăgostit a marelui scriitor.
Astăzi, fascinanta Aurora împlinește 86 de ani, ani pe care i-a trăit cu mare pasiune și sete de viață lângă oricare dintre bărbații inimii ei și pe orice palmă de pământ al lumii s-a aflat. Să-i urăm ani buni și frumoși și de acum înainte, bucurii, clipe de fericire, multă sănătate și o liniștită toamnă a vieții. La mulți ani, Aurora Cornu!
