Unul dintre cei mai apreciaţi actori ai tinerei generaţii, extrem de expresiv, cu şarm şi umor bine dozat, preferat de aproape toţi regizorii de la noi, Andi Vasluianu este foarte prolific jucând, din 1997 şi până azi, în aproape 50 de filme şi interpretând în teatru tot cam atâtea roluri. Ba mai mult, are deja la activ un premiu Gopo pentru „Cel mai bun actor în rol secundar”, în filmul „Hârtia era albastră” (2007), şi o nominalizare Gopo pentru „Cel mai bun actor”.
Cu o sensibilitate anume, demnă de romanele lui Stendhal, deşi este înconjurat şi asaltat de unele dintre cele mai frumoase femei ale Bucureştiului, Vasluianu se simte perfect în propriul cămin, alături de soţia şi fiica sa, declarând în orice împrejurare că rolul de tată îl prinde cel mai bine, mai ales că-l „interpretează” cel mai firesc, în fapt, „jucându-se” pe sine însuşi.
S-a născut la 23 iunie 1974, în Bucureşti, fiind „orăşean de a doua generaţie”, cu bunicii din partea mamei din Tg. Jiu, unde a şi copilărit până a început şcoala. Şi acum îşi aminteşte de zilele de vară, când stătea pe câmp cu gâştele, cu vacile şi cu oile, de munca la fân, cu un prânz luat în fugă cu sora şi verişorii săi, la o măsuţă joasă, de lemn, urmând ca seara să fugă cu toţii sub un păr dintr-o vale, ca să stea la poveşti. Acolo l-a aflat prima oară pe Dumnezeu.
Apropierea de teatru şi film s-a făcut dintr-o întâmplare, într-o vreme când era gata să rămână corijent la limba română. Ca să fie trecut, a trebuit să înveţe o pozie, a recitat-o foarte bine, profesoarei i-a plăcut şi l-a chemat la cenaclul de teatru al şcolii. La rândul său, lui Andi i-a plăcut ce se întâmpla acolo şi a făcut apoi Şcoala Populară de Artă.
Între timp, dintr-o prostie, a trecut la forma de seral a liceului. Având zile libere, trebuia să le umple cu ceva, aşa că s-a angajat la o brutărie, unde descărca făina. Avea 16 ani, şi cum părinţii lui se despărţiseră, locuia singur într-o mansardă. Când termina cu făina şi cu şcoala, urca în camera lui şi visa la teatru.
A învăţat singur, i-a fost frică să dea la Stat, aşa că a dat examen la o facultate particulară. Însă şi-a făcut curaj şi, după un an, intra la UNATC. Mai mult, s-a lăsat şi de muncă, tocmai pentru a se concentra total pe teatru. Întâlnirea cu filmul a fost un noroc pentru el. Era în anul III şi Cătălin Mitulescu i-a propus să joace într-un scurtmetraj de ficţiune. A filmat apoi „Bucureşti-Wien”, a luat două premii şi a mers să dea probe pentru „Furia”. De aici încolo porţile (filmului) încep să se deschidă larg.
La un moment dat a avut şi o „cumpănă”, când, mergând să dea o probă la un film al lui Dan Piţa, acesta i-a spus că nu e potrivit pentru film, fiindcă are faţa strâmbă. Atunci s-a îndreptat hotărât spre teatru, a cunoscut-o pe Sanda Manu, care i-a insuflat şi mai mult dragostea pentru scenă. Spre bucuria tuturor s-a întors însă la film şi-a jucat în „Hârtia va fi albastră”, „Tinereţe fără tinereţe”, „Weekend cu mama”, „Portretul luptătorului la tinereţe”, „Călătoria lui Gruber” etc.
Astăzi, îndrăgitul actor împlineşte 47 de ani. Să-i urăm să aibă parte de tot binele din lume, multă sănătate, bucurii lângă cei dragi, roluri multe şi minunate şi cât mai multe premii care să-i răsplătească munca şi talentul. La mulţi ani, Andi Vasluianu!
