Aflată ca-n căușul unei palme uriașe, înconjurată din toate părțile de munți, Mărginimea este de fapt o țesătură de sate ce înconjoară ca un brâu înflorat, pe mai bine de 1200 kmp, Sibiul.
Iar oamenii locului au mare fală când vorbesc de strămoșii lor ce s-au găsit aici încă de pe vremea când fâlfâiau flamurile și zăngăneau aprig platoșele și armurile cavalerilor teutoni. Fiindcă de atunci și până astăzi ei sunt stăpânii de netăgăduit ai întinderilor dintre munți.
Dacă o pornești spre vest, lăsând de o parte și de alta pășuni întinse, unde pasc fără grabă turme de sute de oi, ajungi în comuna Cristian, aflată la 11 km de Sibiu, în Valea Cibinului.
Așezarea este ramificată, ca degetele de la o mână, nedepinzând în mod special de artera principală.
Casele au linia inconfundabilă a locuințelor săsești, ce nu lasă ochiul indiscret să treacă dincolo de ele. Așa că cei de aici nu-și pot dori niciodată, ca românul, să moară capra vecinului, măcar pentru faptul că nu știu dacă o are.
În Cristian se află o cetate săsească ale cărei fortificații datează din secolele XV-XVI. Mai departe, Orlatul este o veche localitate din Mărginime, situată pe râunl Cibin, la 6 km de Cristian și la 17 km de Sibiu.
Se mai păstrează relicve ale unei cetăți de pământ (cetatea scurtă), ridicată de populația românească între secolele XI-XII și ruinele cetății „La zid”, construcție din piatră ridicată în secolele XIV-XV.
Ajungem apoi la Gura Râului, așezare la 3 km de Orlat, pe un drum modernizat, vestită pentru frumusețea portului popular și a prezenței instalațiilor tehnice țărănești de pe apa Cibinului.
Este satul pe care Lucian Blaga îl evoca liric în poezia „Bocca del Rio”, numindu-l “țară-ntre dealuri, rană în spațiu”, notând într-o scrisoare: “E ceva cald și italic la Bocca del Rio, dar și ceva nespus de românesc…”.
Și n-are cum fi altfel, când toți locuitorii satului, duminica și-n toate sărbătorile de peste an, încă mai intră în biserica din centru în straie ce reprezintă portul tradițional al Mărginimii: costumația în alb-negru.
Treci apoi prin satul Fântânele (poți să te și oprești la cabana Fântânele) și ajungi la Sibiel. Situat în pitoreasca vale a râului cu același nume, cu pajiști întinse și culmi domoale, Sibielul a fost printre primele sate din România omologate turistic.
Preț de aproape 50 de ani, puzderie de conaționali și turiști străini au respirat aerul ozonat, i-au gustat apele, i-au bătătorit potecile și i-au sorbit din ochi minunățiile. Tot aici, copii din toată țara, inițiați sau neinițiați, pot fi înscriși în tabere de creație, îndrumați fiind de meșteri populari întru descifrarea tainelor picturii pe sticlă sau pe lemn.
Pe mai departe, la 21 km de Sibiu, este Săliște, cea mai mare așezare din Mărginime, vestită pentru frumusețea costumelor populare.
Aici este menționată, încă din 1616, prima școală românească din zonă și tot aici are loc anual, în decembrie-ianuarie, tradiționalul festival al Junilor din Mărginime. Dar până la iarnă mai avem de călătorit, deoarece, ca-n poveste, înainte mult mai este!
