De aproape cinci secole, între cerul îngerilor și pământul oamenilor, Mânăstirea Humor și-a așezat piatra de temelie înfruntând timpul și vremurile „întru înalta slăvire a Domnului”. Iar în jurul ei, oamenii și-au rostuit vatra satului ridicând case alese și crescând copii mândri, toate fiind făcute sub semnul credinței și milostiva binecuvântare a Celui de Sus.
Înconjurată din toate părțile de culmi domoale de deal, sub aerul înmiresmat al primăverii, comuna Mânăstirea Humorului respiră rar, moldovenește. Și asta pentru că, în miezul zilei, nimeni nu se învârte de colo-colo animând fără rost ulițele satului sau ogrăzile.
În afară de artizanii care-și fac de lucru la porțile mânăstirii, toți locuitorii trebăluiesc la fânețe ori își poartă turmele la păscut. Însă în zilele de sărbătoare și în duminicile mersului la biserică, așezarea clocotește de viață.
Îmbrăcați în strai popular, respectând datini și tradiții moștenite de veacuri, humorenii horesc și întind mese îmbelșugate după știută rânduială, adeverind prin veselie vorbele cronicarului: „Căci nu oamenii sunt sub vremi, ci vremurile sub oameni…”
Cine călătorește aici nu se poate ca, după câteva zile, să nu împrumute ceva din vorba, veselia ori seninătatea oamenilor locului. Mai ales că fiecare humorean ar fi bucuros să omenească pe oricine îi trece pragul și să însoțească pe oricare vrea să treacă dincolo de porțile deschise ale mânăstirii. Căci, în fiecare zi de sărbătoare, de cu zori, la Mânăstirea Humor se trag clopotele vestirii.
În zonă se poate vizita: Mânăstirea Humor- una dintre renumitele biserici cu fresce exterioare (1530); Mânăstirea Voroneț- la aproximativ 10 km distanță- este cea mai valoroasă dintre bisericile pictate din Bucovina (prin renumitul „albastru de Voroneț”); Biserica Arbore- la 35 km distanță, pictată cu fresce exterioare (1503); Expoziția și Casa Memorială „Ciprian Porumbescu”.
