Situată la sud-vest de Hațeg, pe un drum local, sub pădure, pe valea pârâului Densuș, demnă de a fi vizitată în comuna Densuș este biserica Sf. Nicolae, valoros monument de arhitectură. Clădirea se înfățișează ca o masă cubică, încălecată de turlă, cu baza tot cubică, cu corp prismatic și acoperiș de piatră, piramidal, străpuns de patru frontoane triunghiulare.
Încăperea interiorului e pătrată, în mijloc cu patru stâlpi masivi care susțin turla, și un altar cu absidă semicirculară, puțin alungită. Structura puțin obișnuită, precum și forma și dimensiunile planului, sugerează înfățișarea clădirilor de cult caracteristice epocii de început a arhitecturii românești de zid.
La ridicarea bisericii s-a folosit piatră brută, precum și materiale aduse de la Ulpia Traiana, din apropiere. Acestea se compun din blocuri mari ecarisate, parte de marmură, parte de calcar și gresie, din fusuri și baze de coloane, etc.
În interior, zidurile sunt tencuite, iar sub tencuiala recentă se găsesc fragmente de picturi murale dintr-o epocă ceva mai târzie, căci construcția pare a fi din ultimul sfert al veacului al XIII-lea. Tinda este partea cea mai recentă (sec. al XV-lea), față de celelalte adausuri de prin sec. al XIV-lea. Păstează urme de pictură din veacul al XV-lea.
În aceată comună s-au născut frații Aron Densușianu (1837-1900), istoric literar și filolog, profesor la Universitatea din Iași, și Nicolae Densușianu (1845-1911), istoric, precum și fiul lui Aron, Ovidiu Densușianu (1873-1938), filolog, lingvist, folclorist, istoric literar și poet, profesor la Uniersitatea din București.
Și nu poate fi o întâmplare venirea lor pe lume acolo, fiindcă, așa cum spune un vers: „pe pământul vechii Dacii/când mai mare, când mai mic...”, din viteji și destoinici strămoși, nu se puteau naște decât stră-strănepoți care să ducă mai departe cultura și probitatea morală a înaintașilor lor.