Încă din vremea poveștilor, oamenii au căutat un tărâm al tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moarte. Un astfel de loc deja promis ar fi Raiul, dar parcă nimeni nu s-ar grăbi să ajungă benevol acolo unde nu e întristare și nici suspin. De aceea, au căutat alternative terestre. Și dacă alții le-au găsit, poate, aiurea în lumea asta mare, noi, românii, avem la îndemână un astfel de loc binecuvântat, la Techirghiol. Și cum suntem un popor generos, îl împărțim an de an cu miile de turiști străini veniți aici să-și caute de leac.
Legenda spune că pe malul unui lac sărat și urât mirositor se încropise un sat. De bine, de rău, oamenii de acolo își făcuseră un rost, dar singurul lor necaz era apa, pe care erau nevoiți s-o aducă de la mare distanță. Cel care se ocupa de trebușoara asta era un turc, Bechir. Cât a fost tânăr, toate i-au mers strună: își înhăma calul la căruță și aducea apa, cât ai clipi. La bătrânețe însă, sacagiul și calul său botezat Techir, pentru că era vărgat precum o zebră, abia de se mai puteau mișca, dar continuau să care, târâș-grăpiș, apa în sat.
Într-o zi de vară zăpușitoare, Bechir s-a oprit să se odihnească pe marginea lacului mai sărat ca apa mării și a dat jos hamurile calului. Techir, îndată ce s-a văzut liber, a întrat în apă și a început să necheze vesel. Bătrânul turc l-a privit mai întâi încremenit apoi, văzând cât de fericit este animalul, i-a urmat exemplul. După câteva scalde în lac, stăpân și animal păreau vindecați de bătrânețe. Vestea s-a răspândit ca gândul și, în cinstea celui care descoperise minunea, au botezat lacul Techirghiol, adică lacul lui Techir.
Primul care pare să fi apreciat cum se cuvine „comoara” găsită de calul turcului a fost Ion Movilă care, în 1899, pune bazele stațiunii balneare Techirghiol-Movilă. Importanța deosebită a stațiunii se datorează lacului, al cărui nămol are o mare valoare terapeutică. Lacul – în suprafață de 1060 ha, lung de 7 km și adânc până la 10 m – se află într-o veche vale de apă curgătoare în care a pătruns apa mării. Cu timpul, vântul și valurile i-au astupat gura, închizând limanul cu un perisip care se află între Eforie Nord și Eforie Sud.
Debitul de apă pe care îl primește lacul din izvoare și din precipitații fiind mai mic decât cantitatea de apă care se evaporă, nivelul său e scăzut, atingând 1,5 m sub nivelul mării. Tot din acestă cauză, apa lacului este de peste șase ori mai sărată decât apa mării. Nămolul lacului, de origine vegetală și animală, este bogat în substanțe minerale și hormonale. Unele dintre ele sunt ionizate, altele se află în stare nativă, posedând o mare energie, ceea ce explică eficacitatea lor. În lac se produc tot timpul transformări, oxidări, reducții cu degajări de gaze, cu producție de hormoni, de vitamine, de energie electrică și de emanații radioactive tolerate.
Atât vara, cât şi iarna, Sanatoriul Balnear şi de Recuperare Techirghiol (cu program non-stop) îi aşteaptă pe cei suferinzi pentru tratament. Băile de ghiol și aplicațiile cu nămol sunt indicate în tratarea afecțiunilor reumatismale și ale aparatului locomotor, artritelor, bolilor ginecologice, a diferitelor forme de tuberculoză extrapulmonară, a sechelelor posttraumatice și ale poliomielitei, osteomielitei cronice, etc. Dau rezultate bune la anemii, rahitism, limfatism, îndeosebi la copiii slab dezvoltați. Temperatura apei din lac fiind mai ridicată decât a apei din mare, dă posibilitatea bolnavilor reumatici să facă băi. Totuși, tratamentul la Techirghiol este contraindicat în stări febrile, tuberculoză pulmonară, tensiune arterială, leziuni cardiace, insuficiență renală etc.
După mai bine de un secol de existență „gloria” stațiunii, care primise deja numele de Eforie Sud, a mai scăpătat, dar asta nu înseamnă că nu este asaltată în fiecare vară de mii de români și străini, care vin să-și vindece aici afecțiunile reumatismale sau locomotorii și să se bucure de farmecul special al locurilor, chiar dacă nu mai au demult aspectul sălbatic, virgin, din vremea când, nechezând tinerește ca un murg, calul lui Bechir da lumii de știre că aici poate fi găsit tărâmul tinereții fără bătrânețe și al vieții fără de moare.
