Herwig a avut această idee întâmplător, când călătorea prin fosta URSS și a fost impresionat de stațiile de autobuz de la marginea drumului care erau diferite de ce văzuse până atunci. Mai exact, în timpul unei călătorii cu bicicleta de la Londra la Sankt Petersburg, în toamna anului 2002, în lungile ore petrecute în șa a început să urmărească mai atent peisajul de-a lungul drumurilor de țară în Letonia, Lituania, Estonia și Rusia și a fost impresionat de stațiile de autobuz. Acesta a devenit principalul lui motiv de a călători.
Între 2003 și 2006 a ajuns în Kârgâzstan, Uzbekistan, Tadjikistan, Turkmenistan și Kazahstan. De-a lungul acestor rute a găsit stații de autobuz fascinante, care apar de multe ori în mijlocul deșertului, în stepă sau în mediul rural. În multe dintre aceste țări nu există libertatea presei și nici cea de exprimare. Turiștii sunt rari, vizele pentru fotografi sunt greu de găsit. El spune că de multe ori a mers cu vize turistice. Și că în ciuda eforturilor de a nu trezi suspiciuni a fost, în mai multe rânduri, acuzat de a fi spion. Nu a pățit nimic, însă, și a reușit să realizeze cea mai mare colecție de stații sovietice de autobuze. Un proiect care s-a finalizat cu un album.
