Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt ani. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferat contractul pe numele lor.
Bărbatul şi-a pierdut casa pe care o avea în localitatea Valea Adâncă, judeţul Iaşi, în primăvara anului 2015. Patru ani mai târziu, în 2019, acesta a decis să se retragă şi s-a mutat la o mănăstire. În tot acest timp, ieşeanul a fost dat în judecată de către E.ON din cauza facturilor mari care s-au adunat pe adresa fostului domiciliu, conform adevarul.ro.
Astfel, până în 2017 s-au adunat facturi în valoare de 11.250 de lei. Din această cauză, E.ON s-a îndreptat împotriva celui cu care avea contract, Liviu A. Din cauza faptului că locuia la o mănăstire, acesta nu a putut fi găsit cu uşurinţă pentru a clarifica situaţia.
Lipsa de la interogatoriu poate fi considerată de judecători, conform legii, o mărturisire sau o dovadă în folosul părţii adverse. Astfel, magistraţii au considerat lipsa lui Liviu A. ca fiind rea-credinţă şi au dat dreptate furnizorului E.ON. Astfel, Liviu A. a fost obligat să plătească facturile adunate în toţi aceşti ani de zile.
Ieşeanul a aflat despre această situaţie abia în anul 2019, când mănăstirea la care stătea a fost contactată în cadrul dosarului de executare silită, pentru datoria care între timp a ajuns la 14.134 lei, ca terţ poprit, întrucât E.ON căuta orice sursă de venit pe care Liviu A. o putea avea.
Cu toate acestea, ieşeanul nu a renunţat uşor la luptă şi s-a adresat instanţei, chemându-i în judecată pe noii proprietari ai casei, pentru a-i obliga să plătească. Facturile E.ON vizau perioada 2015-2017, ani în care Liviu A. nu mai era proprietarul casei şi prin urmare nu mai locuia la acea adresă. Astfel, Ioana şi Ionuţ M. trebuiau să achite facturile pentru consumul de gaz.
Pentru a stabili răspunderea civilă delictuală, legea impune îndeplinirea unui număr de patru condiţii. Trebuie să existe o faptă ilicită, vinovăţia pentru aceasta, un prejudiciu şi o legătură între fapta ilicită şi prejudiciu. Dar, în acest caz, nu exista o faptă ilicită, întrucât nu există o lege care să oblige pe cineva să încheie un astfel de contract.
Pe lângă acestea, conform magistraţilor, se pare că Liviu A. avea posibilitatea de a anunţa companiile de furnizare despre înstrăinarea imobilului şi de a solicita rezilierea contractelor pe care a avea, pentru a evita atragerea raspunderii civile contractuale pentru contravaloarea energiei electrice şi gazelor naturale.
Astfel, cererea ieşeanului a fost respinsă, iar apelul declarat de acesta a intrat pe rol la Tribunal. La ultimul termen, magistraţii au amânat judecata pentru luna martie.
