Scriitorul Mircea Ţuglea, în vârstă de 43 de ani, redactorul şef al revistei Tomis şi lector universitar la Universitatea „Ovidius”, din Constanţa s-a înecat sâmbătă în mare.
El se afla pe plaja Modern, din Constanţa, şi a intrat în apă, iar un moment dat, cel mai probabil a fost prins de un curent şi tras în jos, relatează mediafax.ro.
Martorii spun că scriitorul a început să facă semne cerând disperat ajutor, iar oamenii au făcut un lanţ uman pentru a ajunge la el, dar a fost prea târziu. Salvamarii au reuşit să îl scoată din mare şi au început imediat manevre de resuscitare, timp de aproape 50 de minute, însă nu au reuşit să îl readucă la viaţă pe bărbat şi medicii au declarat decesul.
La câteva ore după decesul scriitorului, soţia sa, Carmen Ţugulea, a scris pe Facebook un mesaj emoţionant, prin care şi-a luat adio de la acesta.
”Mircea Tuglea a plecat la ceruri astăzi, sub ochii mei, fără să-şi ia rămas bun. După ce a fost adus din mare, mâinile lui iubite, cu cele mai albe, mai minunate şi mai lungi degete, care creau lumi pe tastatură, erau îngheţate. Dar acum când scriu îl simt în spatele meu (m-a certat că am scris iniţial fără diacritice şi mi-a scos o literă în plus dintr-un cuvânt şi mi-a mai spus că sunt puţin incoerentă, stiu, el scria cu atâta uşurinţă, era un povestaş). În ultima zi a vieţii lui pe pământ a scris, e ceea ce i-a plăcut cel mai mult. I-a trimis redactorei de la Polirom, editura la care îi va apărea romanul "Grazia" varianta finală, "fără modificări consistente, doar cu corectarea unor repetiţii deranjante", şi-a actualizat cu atenţie prezentarea de autor de la începutul cărţii, coperta era gata de ieri, contractul semnat de acum câteva săptămâni. Emoţiile lui mi-au părut cumva cele ale aşteptării unui copil, de altfel, pe coperta pe care si-a dorit-o, apare chipul unei fetiţe. Ultimul lui mesaj a fost: "A, şi chestia cu care se încheie textul: "[de la început]" este doar pentru orientarea lecturii dvs. - nu va apărea în carte." De la început voi citi şi eu romanul lui, deşi l-am tot citit pe măsură ce era scris, prin unele întâmplări am trecut împreuna primăvara aceasta (povestea cu casa bântuită din Iaşi), cele trei luni pe care le-am trăit într-un palat din secolul cincisprezece în Florenţa, călătoria la Vienezia (adică Viena şi Venezia, aşa le-am numit noi într-un textuleţ). Pe plajă mi-a spus că titlul tezei de doctorat a Rosei, personajul pe care îl întruchipăm noi doi în carte, s-a modificat, dar nu a vrut să-mi spună cum, rămâne să citesc singură şi să aflu un răspuns şi poate voi face cândva şi doctoratul pentru care m-a susţinut cu aceeaşi generozitate şi încredere cu care a format atâţia oameni. Viaţa mea a fost un miracol timp de 19 ani alături de el, m-am simţit în fiecare zi "mireasa lui mieroasă", cum îmi spunea şi l-am iubit din toată inima, fiindcă nu puteai să nu-l iubeşti. Am găsit, cu privirea înceţoşată şi fragmentul şi îl voi citi până voi găsi răspunsuri (...) Odihneşte-te în pace, iubitul meu!"
