Duiliu Zamfirescu s-a născut în anul 1858, în comuna Plăinești (azi Dumbrăveni). A fost fiul arendașului Lascăr Zamfirescu și al Sultanei (n. Mincu) și primul din cei șapte copii. Mama sa a fost sora arhitectului Ion Mincu.
Urmează clasele primare la Școala nr. 1 din Focșani și gimnaziu din 1869 pînă în 1873. Din 1873 continuă școala la București, absolvind Liceul „Matei Basarab”. Urmează Facultatea de Drept (licențiat în 1880), unde leagă o strânsă prietenie cu Duiliu Ioanin-Romanov, viitor magistrat.
Este numit procuror supleant la tribunalul din Hârșova iar în 1881 procuror la Târgoviște, apoi avocat și redactor, din 1882, la România liberă, unde publică sub pseudonimul Don Padil. În 1885, intră prin concurs, funcționar (atașat de legație clasa I) la Ministerul Afacerilor Străine, iar după trei ani, îmbrățișând cariera diplomatică, este secretar de legație la Roma până în 1906, cunoscând perfect italiana. Se căsătorește acolo, în 1890 cu Henriette Allievi, fiica senatorului Antonio Allievi și are trei copii (Henrietta, Lascăr și Alexandru), născuți și crescuți în Italia celor 18 ani de stagiu diplomatic.
Scriitorul Duiliu Zamfirescu a avut o reputaţie de mare spadasin, fiind poreclit în epocă Duelius Superbus. El a fost moştenit de fiul său, Lascăr. În tinereţea sa, acesta frecventa foarte des şi sălile de scrimă, iar eleganţa şi extravaganţa lui i-au atras ironii ale colegilor de breaslă în presa vremii.
În secolul XIX, duelurile erau la mare modă în apusul Europei, dar acest obicei a fost preluat şi în ţara noastră, fiind adus, după cum spun istoricii, de ofiţerii ţarişti care au luptat în războiul ruso-turc. Prin urmare, protipendada bucureşteană a găsit în practica duelului calea cea mai bună şi onorabilă de a rezolva conflicte plecând de la dispute politice, calomnii sau gelozii.
Scriitorul nu a întârziat să-i provoace de fiecare dată la duel, din care ieşea mereu câştigător, fapt care i-a atras o reputaţie de spadasin de temut. Potrivit scriitorului Ion Adam, care a studiat viaţa şi opera marelui scriitor, apropiaţii lui Duiliu Zamfirescu l-au poreclit "Duelius Superbus", pentru că era un tip temerar, “gata mereu să-şi apere ideile şi demnitatea şi pe câmpul de onoare”, conform adevarul.ro.
Fiul cel mic al cunoscutului scriitor vrâncean Duiliu Zamfirescu și-a pierdut viața într-un duel, în anul 1921. Lascăr D. Zamfirescu era cel mai mic dintre cei trei copii ai scriitorului, din căsătoria sa cu Henriette Allievi. În vârstă de 25 de ani, la acea vreme locotenent în rezervă și aviator, era ceea ce se numește un băiat de bani gata. Tatăl, om cu avere serioasă, scriitor cunoscut, dar și diplomat și om politic important – președinte al Camerei Deputaților în momentul tragediei - îi oferea tot ceea ce-și dorea.
Iar tânărul Lascăr, își pierdea vremea prin localurile de lux de prin București, cheltuind din averea părinților. O confirmă chiar un nepot al scriitorului – tot Lascăr Zamfirescu – fiul diplomatului Alexandru Zamfirescu, fost coleg de școală al Regelui Mihai, conform ziaruldevrancea.ro.
Se pare că toată povestea a pornit de la atitudinea tânărului Lascăr, nemulțumit de faptul că cei de la restaurant au mărit prețurile. Iritat de acest lucru, fiul scriitorului a început să facă scandal, în sala restaurantului, iar acest lucru l-a deranjat pe un anume Dumitrescu D. Maican, ofițer de carieră, care se afla în local. Agasat de atitudinea tânărului Zamfirescu, acesta i-a spus, verde în față, că își poate căuta un alt loc, dacă nu-i convin prețurile: „Nimeni nu este obligat să stea la Athenee Palace; cei care nu sunt de acord pot oricând să se mute”, ar fi spus ofițerul Maican. Iar replica obraznică și insultătoare, a venit imediat din partea lui Lascăr Zamfirescu, care nu s-a putut abține, cu atât mai mult cu cât era deja pornit pe scandal: „Dumitale ți-e indiferent, cu averea colosală ce ai moștenit, mie nu, tata n-a făcut afaceri murdare”, ar fi replicat Lascăr Zamfirescu.
Ofițerul s-a simțit jignit de aluzia la averea familiei sale, iar de aici, provocarea la duel, ceva obișnuit în epocă, a venit firesc. Duelul a fost organizat conform codului de duel valabil la acea vreme, cei doi protagoniști alegând pistolul. Toate detaliile erau aranjate de martorii oameni cu reputație în astfel de „afaceri de onoare”, așa cum erau numite.
Însă, chiar după primul schimb de focuri, s-a petrecut tragedia. Glontele tras de ofițerul Maican l-a lovit pe fiul scriitorului Duiliu Zamfirescu în frunte. Pălăria pe care o purta acesta a atenuat lovitura, dar fire din pâsla acesteia au pătruns în rană și a infectat-o.
Tânărul a fost transportat de urgență la spital, pentru îngrijiri, însă după cinci zile de agonie, Lascăr Zamfirescu moare din cauza infecției.
